Prolog

88 12 0
                                    

Stateam si asteptam langa el sa spuna ceva... Asteptam sa ma certe sau sa imi tina o morala idioata in care sa reiau pozitia ghiocelului uitandu-ma in pamnat sau clatinand din cap in semn ca am inteles si ma poate lasa in pace. Insa se uita la mine si imi intoarce spatele. Nu cearta... Nu morala... Ceva s-a intamplat...
Ma duc dupa el si il prind de inchieietura cum obijnuia sa imi faca el... Isi intoarce privirea si ma priveste cu ochii seriosi si rai.

-De astazi nu mai mint... Ii spun si il trag usor spre mine.
-Ce te face sa crezi ca te voi asculta? Ma intreaba cu o voce ragusita.
-Faptul ca am fost moarta. Si tu m-ai salvat. Acum iti sunt datoare.

Ii spun incercand sa il aduc de partea mea. O sa functioneze... O sa repar totul... O sa repar totul...

Inmormantarea Ingerilor Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum