Back in the Falls

Capitolul 1- Nepoata lui Soos

"Autobuzul spre Ciudateni pleaca la ora 14.25 din statie"

-Dipper! Dipper, haide! Pleaca autobuzul!

-Gandeste-te ca eu car toate bagajele! Ce ti-ai luat aici? Parca ai pietre!

-Zice tipul care si-a luat toate dosarele cu cercetarile lui de-o viata plus jocul Temnite, temnite si mai multe temnite!

-N-ai de gand sa imi raspunzi la intrebare?

-De parca nu ai sti. Doar cele douazeci si ceva de pulovere.

-Esti imposibila!

-Stiu. Seman cu geamanul meu!

Mabel imi sari in spate facandu-ma sa scap toate bagajele. Soferul ma ajuta sa le pun apoi in portbagajul autobuzului, eu si Mabel urcand si asezandu-ne pe niste scaune alaturate.

-Crezi ca vor veni si stra-unchii Ford si Stan?

-Nu stiu Mabel. Stii cum sunt ei... Acum sunt, acum nu sunt. Mereu in cautare de aventuri.

-Da, da. Vechea poveste! Dar totusi... Nu i-am vazut de trei ani. Cum crezi ca arata? Oare le-au crescut barba? Sper ca miros a biscuiti!

-Aceeasi Mabel huh? Imatura mea sora.

-Am radacini adanci in familia Pines.

Rase zgomotos iar autobuzul pleca din California. Tot ce speram eu acum e ca nu s-au schimbat multe lucruri prin vechiul oras. Sau daca au facut-o, sper ca au facut-o intr-un mod bun. De cand l-am infrant pe Bill cred ca s-au linistit apele... Dar cine stie ce secrete asteapta sa fie descoperite?

Dupa o ora de mers cu autobuzul, acesta se opreste la intrarea in Oregon. Nu era aparent nici o statie in plan, ci doar o autostopista care mituise soferul sa o ia si pe ea in drum spre Ciudateni. Se asezase in spatele masinii pe o pereche de scaune duble. Initial nu o vazusem asa ca m-am intors pentru a-i vedea buclele maronii cazandu-i pe umeri si ochii albastrii stralucind a nerabdare. Ma asezasem repede inapoi ca sa nu imi vada obsesia pentru ea ce se starnise in momentul acela. Mabel dormea cu capul lipit de geam deci scapasem de sicanarile ei intensive.

Dupa o jumatate de ora am ajuns in Ciudateni. Sigla roasa de la intrarea in oras ne asigura ca in acest oras nu este nimic special de vazut. Intr-un fel avea dreptate deoarece domnia lui Bill Cifru se sfarsise iar gaura interdimensionala disparuse... Mabel cobori rapid din autobuz.

-Dipper! Am ajuns. Nu pot sa cred ca am ajuns! striga Mabel. Apropo, nu ti se pare ciudat ca tipa a coborat la aceeasi statie cu noi?

Arata subtil in directia brunetei. Ma uitam la ea pierdut in ochii ei ca cerul. Nici nu observasem cand Mabel isi flutura mana prin fata mea.

-Alo, frati-miu! Pamantul catre tocilar!
-Stai, ce? Da. Da, mi se pare entuziastă ideea. Cred? ...

-Nu mai visa si hai sa mergem! Unde iti era capul?

-Nicaieri.

Imi arunca o privire curioasa iar obrajii mei se inrosira instantaneu. Mi-am dat cu mana pe fata si m-am trezit la realitate. Acum nu se mai vedea decat silueta fetei care o lua in directia opusa noua.

Eu si Mabel am decis sa urmam indicatoarele catre coliba si am luat-o prin padure. Totul era normal.

-Auzi, tu crezi ca o sa fie o vara ca lumea? intrebasem. Adica totul este atat de anost, fara creaturi, fara Bill, fara toate misterele de vara trecuta.

-Stai calm. Gandeste-te numai! Coliba e inca aici iar Melody s-a intors inapoi in Ciudateni. Cine stie ce mai face si gasca lui Wendy? Sau Candy si Grenda? Astea nu sunt chestii tari de aflat? Orasul s-a schimbat in astia trei ani Dipper. Si noi ne-am schimbat!

Ma uitam pierdut la copaci in timp ce ascultam discursul sora-mii. Cand terminase am facut un gest anost din umeri si am tras o gura de aer in piept. Urmaream indicatoarele si eram sigur ca vechiul loc din copilarie era din ce in ce mai aproape. Cand intr-un final ajunsesem, Mabel facu ceea ce stie ea sa faca mai bine. Urlă.

-Aaaaa! Nu pot sa cred, Dipper! Nimic nu e schimbat. Bine. Poate arata mai noua datorita renovarilor dar totusi!

Aveam un sentiment de melancolie in suflet pe care nu voiam sa i-l arat lui Mabel asa ca zambisem usor si imi continuasem drumul. Era alaturi de mine cand am bătut la usa asa ca putu vedea reactia de pe fata lui Soos si a lui Melody cand intraseram in cabana.

-Copii! Ce ma bucur sa va vad!

Acelasi Soos dintotdeauna. Era imbracat precum Stanley dar bucuria pe care o emana cand ne vedea de fiecare data, era neschimbata.

-Soos! Sau mai bine zis Domnul Misterios.

Am ridicat colțurile gurii dupa remarca mea si am lasat jos bagajele. Mabel uita de formalitati si ii imbratisa strâns pe amandoi.

-Ce mari v-ati facut! Dipper tu te-ai inaltat iar Mabel, tot ce pot sa zic e ca iti sta mișto cu parul scurt!

-Multumesc Melody. Imi era dor de voi!

-Si noua de voi, strigara Soos si prietena sa.

-Soos... Nu vreau sa intrerup dar stii cumva daca stra-unchii vor veni anul asta la coliba? intrebasem.

-Habar nu am. Nu am primit nici un semn de la ei. Dupa cum stii, ei au plecat in spre Nord ultima oara insa de atunci nu stiu nimic.

Un scurt sunet de clopotel se auzi si o voce feminina umplu camera. O recunoscusem numai-decat.

-Unchiule Soos!

-Sam!

Bruneta ii sari in brate lui Soos si il stranse intr-o imbratisare calduroasa. Aparent, tipa din autobuz era nepoata lui Soos.

-Copii, ea este Sam. E fiica surorii mele Katelyn. A venit vara asta la indemnul parintilor ei sa ma viziteze deci aveti o noua colega de cabană.

Nu puteam explica ce simteam in momentul ala insa palmele mele incepura sa transpire iar stomacul mi se stranse ca un ghem de lana. Oare simțeam pentru Sam ceea ce simtisem pentru Wendy? Dar ea nu are cum sa ma placa. Nici nu ma cunoaste. Ce prost sunt!

-Buna. Eu sunt Sam.

O vedeam stand cu mana intinsa in fata mea. M-am scarpinat involuntar la ceafa si cu mana dreapta am dat noroc cu ea. Ii puteam vedea zambetul alb pe care mi-l adresa prietenoasa, printre stropii de sudoare care imi curgeau de la emotii. Nu știam daca observase insa un lucru era sigur. Ma usturau ochii ingrozitor.

Acesta a fost primul capitol. Nu e asa interesant dar asa incep mai toate povestile si apoi se termina cu ceva uimitor. Cam asa sper sa fie si cartea asta. Al doilea capitol il pun cat de curand pot. Pana atunci, daca va placut asta lasati un vot. Multumesc pentru sustinere ^^

Cheery.