Emerald si Eva

Demonii iadului

Demon al iadului=este un demon slab care provine din iad.De obicei acestia umbla in grupuri mari(20-50).Ei rar ataca oamenii.Sunt interesati doar de cei cu o putere mare,deoarece consumand aceea putere evolueaza.

Orele se terminasera asa ca trebuia sa plec acasa.Nu eram prea fericita,deoarece parinti ma tratau ca pe o sluga,dar nu aveam ce face ma obisnuisem de multa vreme cu treaba asta.
Ajunsem acasa si ma apucasem de treaba,trebuia sa fac ordine mereu.Dupa vreo ora aud o bataie in usa...erau sigur ai mei imi spun in minte.Ma duc si deschid usa si chiar asa era.Erau mama si tata destui de nervosi si se uitau direct la mine.Nu apuc bine sa le zic ceva ca ma trezesc cu un pumn in fata de la tata.

- Ce am mai facut din nou?Voua niciodata nu va convine nimic, zise Eva cu lacrimi in ochi si sange pe fata.

- De ce mereu ne faci probleme? întreabă ambii părinți nervoși.

- Dar nu am mai facut nimic rau de 3 luni! "zise Eva"

- Atunci ce s-a intamplat azi la scoala?Iar devi agresiva? întreabă tatăl nervos.

- Am fost atacata pe nedrept si un baiat m-a salvat!

- Aha,acum ai devenit si o curva,nu?Nu mai ai voie sa iesi din casa, spune mama.

- Serios?!Voi niciodata nu ma ascultati.Voi nu ma intelegeti.

- Ba intelegem totul perfect! spune tatal si ii da o palma.

Eram ametita voiam sa plec de acolo,dar nu imi mai simteam picioarele.Am reusit cumva sa ies din casa si sa fug...Unde voi merge?Ce voi face?..Alergam pe drum si pic pe jos,nu mai puteam sa ma ridic din cauza dureri.

Intre timp,la Emerald acasa.

Imi facusem ceva de mancare si ma asezasem la masa sa manac,dar ceva nu mirosea deloc bine.
In gandul meu...Serios,iar demoni al iadului?...
Am plecat grabit afara si ma ghidam dupa mirosul lor.Dupa vreo 30 de minute ii gasesc.
Hey,baieti nu aveti treaba?Nu pot manca din cauza voastra.
Erau cam 25,dar ceva era inneregula...se comportau foarte ciudat.Unul dintre ei face un pas in fata si practic,intr-un anumit mod ii absoarbe pe ceilalti.Eu..ce dracu se intampla aici?...Nu trebuia sa se intample asta...
Cel care ramase se repede direct la mine.Imi scot sabia si ii blochez mana.Avea o aura densa si ciudata,dar tot nu avea minte sa gandeasca.Ii tai bratul drept si incepe sa o i-a razna,distruge totul din jurul lui.
Dar in sfarsit imi pot folosi abilitatea spatiu-timp,deoarece mi se activase ochiul stang.Era o abilitate rara in toata lumea si foarte greu de controlat de asemenea.Ma indrept direct spre el si ii tai capul acelui demon fara minte.Corpul lui disparuse.
Acum ma tot uit in jur si zaresc corpul Evei.Eram foarte mirat,ce cauta ea aici?...Ma duc sa vad daca era bine,era plina de sange pe fata si inconstienta.Pana la urma o i-au la mine acasa.O intind in patul meu si ma duc sa caut ceva cu care sa ii ingrijez ranile.
Aveam o casa mica,nu era cine stie ce,deoarece eu nu am mai avut timp sa renovez si nici nu am vrut sa ma mut de aici.
O sterg de sange si o bandajez,dar ma uitam la vanataile de pe fata ei.Erau facute de om,dar de ce ea era intinsa pe jos, incostienta?...Ma pun in fotoliu si atipisem,cand de o data aud un zgomot.

- Unde sunt?Cum ajuns aici? îl  întreabă Eva.

- Esti acasa la mine,te-am gasit inconstienta pe strada.Nu puteam sa te las asa, spune Emerald.

- Am fugit de acasa si..., spune Eva cu o voce inceata.

- Odihneste vom vorbi maine despre aceste lucruri.

Dimineata....

Ma trezesc buimac si vad ca Eva disparuse.Ma duc spre bucatarie si era muzica pornita si ea dansa.M-am asezat in pragul usi si ma uitam la ea.Era amuzant,imi aducea aminte de sora mea geamana.
Se intoarce spre mine si se sperie si scapa farfuria din mana.Reusesc sa o prind si o pun pe masa.

- Cum ai facut asta?Cum ai prins farfuria? îl întreabă Eva.

- Ochiul meu stang, spuse Emerald zambind.

- Scuze ca te-am pus sa il folosesti.Apropo vezi ca am luat niste haine de la tine si am facut curat si ceva de mancare.Macar atat sa pot face si eu.

- Eva stai linistita simte ca acasa,oricum casa cu tine e vesela,asa ca nu am ce comenta.Hai sa ne asezam la masa.

- Pofta buna!Sper sa iti placa ce am gatit,nu e cine stie ce...am improvizat,doarece nu aveai prin frigider multe chestii.

- Aa,nu,e super,nu am mai mancat de mult ceva asa bun si facut in casa, spune Emerald cu un zâmbet larg pe fata.

Se lasa o liniste peste ambii,ma uitam la Eva si incepuse sa planga.O intreb...De ce plangi?...

- Nu e nimic si nu plang.Vreau doar sa stiu mai multe despre tine, spune Eva.

- De ce plangi?Cine ti-a facut ranile alea,azi-noapte?Ce ai?Spune-mi,te rog, întreabă Emerald.

Ma puteam ascunde de el,dar daca afla adevarul ce va spune....

- Uff....Eu nu am o familie normala,ori ce fac nu este bine.Aseara am fugit,doarece nu mai suportam si tata ma ranit...

- Azi mergem la parintii tai.Voi vorbi eu cu ei,okay? spune Emerald.

- Nuu!Nu vreau sa intri in bele din cauza mea.

- Vom merge,eu am ales asta,deci taci din gura si mergem la ai tai.

Acesta a fost capitolul sper sa va placa.Daca va placut lasati un vot,comment si un share.Mai astept propuneri si alte pareri.