Inca traiesc...[yuri book +15]

Episode 4

Shinoa nu parea sa ma ia prea mult in seama continuand sarutul. Urletul meu rasuna pe hol si exact cand Shinoa s-a dat laoaparte era sa o ucid pe Seiko ce acum imi privea ochii confuza si speriata. Nu stie cine sunt deci nu ar trebui sa se simta suparata sau ceva. Sau...stie cine sunt?

-Ce dragut. Bravo bravo! Destul cu teatrul Iepure. zise Shinoa buzele ei devenind o linie dreapta. Ochii ii se dau cu totul peste cap si parul ei capata o aura verde.

-Stiam ca esti o nenorocita, Shino! Dar nici in halul asta! e un spirit. Unul din cele de rank WW cu care ne ocupam prea mult in ultimul timp. Posibil ca Seiko sa se fi gandit la decizie...ne poate ajuta! Rapid scot de la spate o bucata de hartie dreptunghiulara. Gandesc o incantatie si arunc hartiuta de culoare bej catre Shinoa. O loveste din plin si distruge podeaua inclusiv peretele prin care tocmai a zburat.

*Seiko pov*

Iepurele alb si cel negru se lupta. Amandoua se intrec pentru viata fiecareia. Par sa aiba cam aceeasi putere. Aproape ca ma strapunge o sfera de o culoare verde stralucitor insa iepure alb ma ia in brate si ma pune langa scara zicandu-mi sa fiu cuminte.

-Ma intorc dupa tine sweetie. spune usor si ma saruta. Mhm...

Actiune devine din ce in ce mai intensa. Nu stii niciodata cine ar putea cadea ori la ce secunda ar putea sa actioneze cu vreo putere supra omeneasca. Isi urla cuvinte urate ori incantatii ciudate. Ma feresc si incerc sa ma apar daca ceva vine spre mine. Deodata e liniste. Asa liniste ca iti vine sa te dai cu capul de toti peretii. Mintea mea imi sopteste si imi face in ciuda pentru ca sunt ingrijorata de Iepure alb. Insa nu gandeste bine. O iubesc pe Kaori nu pe Iepure alb!

De dupa usa iese Iepure negru care sangera. Indreapta arma ei spre mine. Inima mi s-a oprit cand am vazut ca in fata mea sta nemiscata Iepure alb. Isi intoarce capul spre mine, o lacrima curgandu-i pana pe gat. Intr-o secunda cade la pamant lovind cimentul ca o bomba atomica.

NU AI NICIO PUTERE

ESTI JALNICA!

TOCILAR-O!

FACI RAU TUTUROR CELOR DIN JURUL TAU!

SA VEZI VREUN SPIRIT? DAR SA-L UCIZI?

Propozitiile astea ma fac sa-mi simt venele cum pompeaza adrenalina prin tot corpul meu. Au dreptate insa o persoana a fost ranita din cauza mea. Pentru ca voia sa ma salveze. Pe mine...sa ma salveze pe mine pentru ca...tine la mine. Pentru ca ii pasa? Oare chiar ii pasa? Nu stiu cum e sa simti ca (,) cuiva ii pasa cu adevarat de tine.

Iepure negru isi intoarce corpul spre iesire parand multumita de rezultatele sale si plecand. Cand nici nu ma asteptam, un baiat cu o gluga pe cap si cu cateva fire blonde iesite pe afara vine spre mine incet.

-Seiko? Nu te speria. Sunt Dean. Coleg cu Kao.

-Kao? Adica...iepure alb?

*Kaori pov*

'-Seiko? Nu te speria. Sunt Dean. Coleg cu Kao'

'-Kao? Adica...iepure alb?'

Chiar daca durerea ma copleseste, nu sunt inconstienta si pot auzi ce se intampla in jurul meu. Imi vine sa ma ridic si sa-l pocnesc pe Dean in fata. Nu ma pot misca, insa printr-un mod misterios ma ridic plangand si cerandu-mi scuze lui Seiko. Sar ca sa o iau in brate insa cad pe podea. Fata mea se albeste si mi se opreste inima pentru cateva secunde. Ma vad pe mine, intinsa pe jos, sangerand inca avand masca pe fata. Seiko se uita trista la mine si lacrimi i se rostogolesc pe obraji. Am...am murit?

*Seiko pov*

-Haide Dean, vreau sa aflu daca e Kaori a mea! ma rog de el.

-Imi pare rau Seiko, insa numai cei din echipa noastra pot vedea cine se afla dupa masca, costume etc. Te pot doar duce acasa si anunta cand se va trezi si va fi bine.

-Si daca intru in echipa?

-Nu iti este permis. Nu ai varsta necesara si nici nu ai prezentat vreo demonstratie cum ca ai avea puteri. Pari un om normal, insa e clar ca poti vedea spirite.

-Dean te rog! Trebuie sa stiu! aproape ca soptesc ultima propozitie.

-Nu. Hai acasa Seiko. Te voi duce eu si voi veni la tine in cazul in care ceva se intampla cu Kaori.

-E in regula, poti merge cu ea. Eu voi mai ramane putin si voi merge acasa singura. Mersi de oferta! zambesc putin fals.

-Cum vrei. Pe mai tarziu! si asa dispar amandoi, ramanand doar eu si uriasa balta de sange.

Priveam in gol pur si simplu. Ma gandeam asa de adanc la ce s-a intamplat pana am ajuns la concluzia ca este numai vina mea. Poate daca nu ramaneam in fiecare seara pe holuri nu ma mai gasea aici si nu se mai intampla asta. Imi pare rau Iepur-Kaori. Daca e cu adevarat Kao a mea? Mi-am ranit-o pe Kao, cea pe care o iubesc. Am inceput sa plang in hohote sprijinita de perete si afundandu-mi capul intre genunchi.

*Kaori pov*

Sta aici si plange de cel putin 40 de minute. Plange din cauza mea. Oare stie ca eu sunt Iepure alb? Adica stie ca Iepure alb e Kaori?

-Seiko, nu iti face griji! Te voi veghea si nu o sa-mi simti lipsa! Voi fi mereu aici pentru tine chiar daca nu vezi asta, te voi face sa simti! Te iubesc Seiko! am zis asta asa profund, ca si cum m-ar fi putut auzi! Insa nu poate...

Asta este capitolul. Devine interesant :)))). Scuzati-ma pentru
intarziere totusi! :3