Povesti de dincolo

Bântuit

Cred că mulți dintre noi au făcut-o,in joacă,când eram copii,mulți o fac și astăzi și postează filmările pe internet.Mulți râd(mai ales proștii) mulți rămân neimpresionați,pentru că au făcut-o și ei și nu e ceva inedit,iar unii rămân ingroziți gândindu-se la consecințe(cei care nu au făcut-o niciodată).Iar eu...eu știu că nu o voi mai face niciodată,după ce am aflat ce am făcut in realitate.Am inceput pentru că defapt voiam să adorm mai repede.Aveam 16 ani și imi era greu să adorm.La inceput simțeam că mi se desprind degetele de pat și plutesc,apoi după câteva nopți mi se ridicau brațele.Defapt eram tot intinsă in pat și știam că brațele se odihnesc lângă corp in pat dar nu mai simțeam patul.După câteva săptămâni am reușit să imi ridic in aer ,deasupra patului,tot corpul.La inceput pluteam doar in cameră și mă uitam la corpul meu ce "dormea" liniștit in pat.M-am "plimbat" așa să zic câteva nopți,prin toată casa.Știu..te intrebi tot timpul despre ce vorbesc,nu-i așa?Ce anume am făcut mulți.Ei bine vorbesc despre jocul de-a mortea:când te apleci cu capul in jos și respiri apoi te ridici brusc și altcineva iți apasă venele de la gât până iți pierzi cunoștiința.Apoi cădeai jos in spasme iar cineva te trezea cu o palmă sau care ce metode avea.Ei bine eu făceam asta la mine in cameră.Doar că nu mă "gâtuiam".Mai târziu am aflat că asta e o metodă de a intra in transă.Respiram ,intinsă in pat,tot mai rar până imi auzeam pulsul.Apoi mă concentram asupra mâinilor,brațelor până când simțeam că se ridică in aer.
Deci am ajuns să "mă desprind" complet de corp și să "mă plimb" prin casă.Toată acțiunea asta nu dura nici 30 de minute ,in fiecare noapte.Apoi intr-o noapte,am ieșit din casă.Puteam să merg,dar și să zbor ca să zic așa.Primele nopți m-am plimbat doar pe strazile cartierului meu.Bineînțeles devenise plictisitor așa că am inceput să intru in case.Vedeam oameni care dormeau,copii,și oameni care citeau sau erau treji.Nu eram sigură după ce reveneam in corpul meu dacă chiar era real deși nici o casă nu era la fel,nici un om nu era cunoscut.Pe unii am inceput să ii văd ziua pe stradă și să ii recunosc.Dar dacă i-am mai văzut și am uitat?..Mă plimb intr-o noapte pe străzi și la parterul unui bloc era lumină și geamul deschis.Aud pe cineva cum urlă.Intru pe geam și văd un bărbat ce urla probabil
la soția lui.O certa.Eram in bucătărie iar femeia stătea in picioare la ușă iar el la masă cu o sticlă aproape goală de țuică in fața lui.Ies din bucătărie și incep să cercetez camerele.Intr-o cameră era un băiat in pat,dar nu dormea.Când m-am oprit insă lângă patul lui,a făcut ochii mari și a tras plapuma repede peste cap.Îi era frică..dar de ce?Tatăl lui era beat și era ocupat cu maică-sa,deci..de ce se teme așa?Avea poate 10 ani și deși nu era nimic palpitant am decis să rămân să văd de ce s-a speriat așa.M-am așezat pe pat și stăteam liniștită,in timp ce studiam camera.După o vreme a scos capul afară și s-a uitat țintă la mine.Inspăimântat.Oare mă vede?M-am ridicat și m-am indreptat spre ușă iar băiețelul nu iși lua ochii de la mine..Am ieșit și am fugit repede acasă.A doua zi m-am gândit doar la privirea lui.Dar de ce să ii fie teamă de mine?Câteva nopți m-am plimbat aiurea și ajungeam mereu la blocul lui.Nu indrăzneam să intru.Dar intr-o noapte cum stăteam afară la geamul lui,il aud pe tatăl lui cum il bate cu cureaua.Era trecut de 2 noaptea.După ce a ieșit tatăl lui am șovăit puțin dar am intrat măcar să văd dacă băiețelul e bine.Era căzut lângă un dulap,iși ținea genunchii in mâini și plângea mocnit.L-am mângâiat ușor pe cap și a sărit imediat in picioare,privindu-mă din nou inghețat de frică.Făcuse pe el de data asta.Am intins mâna arătându-i dulapul și pantalonii uzi.Apoi m-am intors cu spatele.L-am auzit cu se dezbracă și se schimbă,apoi s-a intins in pat.Defapt stătea in șezut.M-am intors spre el și m-am așezat lângă.
"-Ești o fantomă?" mă intrebă el.
-Nu..nu cred..Ii răspund.S-a uitat lung la mine apoi a privit spre geam.
"-Imi pare rău că te-a bătut tatăl tau..eu..nu am vrut să mai vin aici dar...eram sub geam și am vrut doar să văd dacă ești bine..
-Tu...nu o să imi iei sufletul...?
-Hahahaaa.Nu doamne ferește,de ce să iți iau sufletul?
-Nici nu o să imi faci rău?
-Nu,promit.Cum te cheamă?
-Ionel...pe tine?
-Ramona.Eu..de obicei mă plimb și mai intru in case dar..până acum nu m-a văzut nimeni..
-Nici tata?
-Nici..Acum cam trebuie să plec..
-Mai vii?
-Dacă vrei..vin..
-Vom fi prieteni?
-Vrei să fim prieteni?
-Da..
-Bine ariciule,hihihii acum plec.Culcă-te că e târziu.Pa paa
-Pa Ramona!"
In zilele următoare m-am gândit mult la noaptea asta și știam exact unde stă Ionel.Dar nu am vrut să merg pe zi să il văd,poate era chiar real,poate nu.Eram mai mult convinsă că defapt totul e in capul meu și monotonia din somn mă provoacă să creez "povești".Eram odihnită ziua,noaptea aveam un prietenaș și nu mă plictiseam,de ce să stric totul?Il vizitam de acu de 2 ani dar imi părea ...bolnav..parcă slăbise..Il intrebam mereu ce are dar imi zicea că e bine.Des era vânăt de la bătăile lui tacsu.Vin la el intr-o noapte și nu era in camera lui,dar o auzeam pe maică-sa cum plângea și voce de bărbat,dar nu era a soțului.Erau in bucătărie.Am mers in bucătărie și o văd plânsă și palidă la masa,iar lângă ea așezat un polițist in uniformă și incă unul in picioare.Ea scria o declarație.Mă apropii și citesc.Declara că Ionel era bolnav psihic de ceva vreme că vede o fantomă la ei in casă și că deși i s-a dat tratament și ia pastilele,acestea nu ajută,iar tatăl lui era beat și l-a lovit in speranța că ii vin mințile.Dar se pare că l-a lovit până a căzut incoștient și l-au luat de urgență cu salvarea.Se pare că in drum spre spital a decedat iar tatăl a fost arestat,după ce și-a admis imediat fapta.Inmormântarea avea să fie vineri,la ora 11.Am plecat acasă in corpul meu și m-am trezit a doua zi extrem de tulburată.Ce feste imi joacă mintea?E un pic pervers finalul..
Vineri,ora 8.
Eram la școală,ora de fizică,capul meu insă plesnea.In pauză i-am povestit totul Ralucăi(prietena mea cea mai bună) iar ea mi-a spus că cel mai bine ar fi să mergem și să mă conving că e doar un vis urât.Zis și făcut.La ora 11 fără 20 eram lângă capelă,afară.I-am auzit țipătul,cum iși striga copilul.I-am recunoscut vocea..Au inceput să mi se inmoaie picioarele dar Raluca mă tragea după ea inăuntrul capelei.L-am văzut,in sicriuașul deschis,sub văl.Am leșinat iar Raluca m-a trezit.Când am ieșit afară prietena mea mă privea rece acuzător..