Iubito. Încă le mai privești?
Știu prea bine că singurătatea ta te-a determinat să te cufunzi în miraculosul abis al nenorocirii, însă iubito... Știi că eu te privesc? Îți văd singurătatea din ochii pustiiți de vise și de frământări și îți văd buzele roșii ce vor să îngâne cuvinte, însă nu o fac, ci doar se mișcă, încercând să fredoneze melodia singurătății. Tăcerea ți-a devenit prietenă, dar cum rămâne cu mine? De câte ori te văd, reușești să mă rănești cu săgețile pline de venin pe care le arunci. Le arunci din greșeală, sau privirea ta le reprezintă? Spune-mi, cine te-a rănit atât de tare încât te urăști atât de mult? Cine ti-a umplut sufletul de singurătate, încât atunci când te uiți la mine, privești dincolo de ceea ce reprezintă acel "eu"?
Știi că mă rănești. Spune-mi! Spune-mi de ce ai decis că suferinţa reprezintă singura cale de ieşire, spune-mi, de ce? Iubeam sa îţi privesc privirile timide ce le furişai pe sub genele alea negre şi îţi iubeam buzele rozalii care se arcuiau tăcut într-un zâmbet palid.
Ştii prea bine că atunci când ne-am întâlnit, primul lucru pe care mi l-ai spus a fost nu un simplu "Bună", ci un "Nu sunt ca ele" bine accentuat. Mi-ai spus că jocurile mele false nu te impresionează, că ceea ce văd este greșit și că ceea ce aud este fals. Nu mi-ai permis să-ți spun că greșești și ai plecat. Nu am mai avut curajul să mă apropii de tine și am stat la distanță. Mereu te vedeam în aceeași poziție, cu o carte în mână, fredonând o melodie. Aceeași melodie o îngânai în fiecare zi, iar eu încercam să înțeleg de ce anume acea piesă și nu alta. Existau altele de zeci de ori mai melodioase și mai frumoase, dar tu ai ales-o pe aceea. Vocea ta cristalină știa să murmure în șoapte tăcute niște versuri ce păreau imaculate. Ai decis să transformi cenușa în aur, dar ai reușit. Asta până când te-am întrebat într-o zi de ce.
— Pentru că tot ceea ce iubim noi, ne reprezintă, iar ceea ce vedem, ne descrie, mi-ai răspuns tu, iar în acel moment, Min, mi-am dat seama că tu erai steaua ce strălucea cel mai puternic, acea stea din galaxia mult prea îndepărtată pentru mine.
CITEȘTI
Stars
Teen FictionJungkook o vede precum o stea, Min însă nu caută să strălucească. 18.04.16 #297 în Ficțiune adolescenți Jeon Jungkook ff © 2016-2017 by sunnett All rights reserved. cover made by @mimieran