Stay Away

Atunci

Atunci .

Încăperea necunoscută , dar prietenoasă îl făcea să tremure . Era somnoros , amețit şi puțin nervos. Voia să meargă acasă , voia să plece din patul străin , dar moliciunea acestuia ( pe lângă oboseala din corpul lui) nu îl lăsau să se ridice. Se gândea că , poate , a întrecut măsura cu alcoolul , nu se îmbătase niciodată aşa de tare. Privi pe fereastră şi observă întunericul nopții sau al dimineții. Îşi îndesă mâna în buzunarul jeansilor , căutându-şi telefonul . Nu era acolo . Grozav , gândi el , îşi pierduse şi telefonul . Se linisti pentru câteva momente , de după pereți se auzea muzica dată la maxim,râsrtele şi țipetele enervante ale adolescenților . Voia să îi facă să tacă şi să se culce , dar petrecerea era în toi . Se zdruncină puțin , ridicàndu-se în genunchi şi aplecându-se spre marginea patului . Voia să vomite , trebuia , dar nu ieşi nimic . Rămase nemişcat pentru câteva secunde , senzația de greață se amplifică când mirosul de tutul îl lovi din plin . Nu suporta țigările şi fumul lor toxic . Simți cum stomacul i se întoarce pe dos , dar nu vomită . Se trânti iar între aşternuturile moi ,închizându-şi ochii, obosit .

Auzi uşa deschizându-se , şi paşii tropăiți ai unor persoane,apoi vocea Biancăi , fata pe care avea crush de când o cunoscuse -adică de două luni , de când intrase la liceu- , dar si fata pe care o făcuse de ruşine şi care îl ura extrem de tare .

-Uite , stai aici până te calmezi , apoi vino jos , dar doar după ce îți trec nervii , ok ?! vocea ei era nepăsătoare şi distrată, voia să se reîntoarcă la petrecere, la băutură,la iubitul ei în vârstă de 25 de ani . Ok! spuse ea hotărâtă! auzi un murmul , apoi uşa . Plecase . El nu se mişcă , era aşa de linişte , încât îşi auzea bătăie inimii .
Se auzi un alt mormăit , apoi paşi ce se îndreptau spre pat . Îşi ținu respirația câteva secunde ,prefăcându-se că doarme . Cineva se aruncă pe pat , lângă el . Era la doar câțiva centimetrii de corpul lui. Un aer fierbinte , alcoolic îi lovi fața , împietri. Persoana de lângă el îi răsufla drept îi față,senzația de vomă reveni . Fără să vrea,îşi deschise ochii ,privind speriat la băiatul de lângâ el . Acesta,la rândul lui , îl privea obosit .

-Bună,bobocule! şopti cu o voce răguşită,probabil de la prea mult tutun .

El nu-i răspunse , nu ştia ce să îi spună , încerca să-şi focalizeze privirea pe fața persoanei de lângă el , dar nu reuşea să îi desluşească trăsăturile . Era chiar în fața lui , dar nu-l putea recunoaşte .

-S-scuză-mă...trebuie să plec acasă.. scuze. Îşi luă avânt , ridicându-se câțiva cm , apoi se prăbuşi pe saltea , începând să tuşească în sec . Simțea cu plămânii îi erau plini cu foc , nu mai putea respira , fața îi era roşie ca racul , corpul convulsinonându-se încet .

- Hei , hei , eşti ok? Văzând că bobocul nu îi răspunde , şi că îşi convulsionează corpul în continoare , se ridică,sprijinindu-se în cot . Apoi , speriat , îl împinse , lovindu-l cu pumnul în spate . Întoarce-te , dracu , că mori aici !

Băiatul vomită , gâfâind şi ştergându-şi lacrimile , apoi se trânti , iar , între aşternuturi .

-Cumva ai o criză de plâns? Sau cum se numea.. cădere nervoasă? Întrebă cel de lângă , parcă nu foarte interesat că un necunoscut era să moară lângă el , doar cu câteva secunde în urmă.

-Vreau acasă .. spuse acesta , printre lacrimi . Du-mă acasă, te rog . . Se întoarse pe o parte , înfingându-şi degetele în bluza noului său prieten . Nu era conştient de ce făcea , nu era conştient în ce se băga.

-Ştim amândoi că nu am cum să te duc acasă , nu mai ştiu nici cum mă cheamă..bine , ştiu , dar cui îi pasă.. ştii , spuse acesa încetisor în timp ce îşi plimba degetele pe pulpele băiatului îngrozit , eşti foarte drăguț . Te urmăresc de ceva timp , ştii ce zic ? Acesta zâmbi drăceşte, apropiindu-şi fața de a lui ( nu că n-ar fi fost apropiați) Eşti tare drăguțel , nu frumos , dar drăguț... eşti drăguț. Cum te cheamă?

-Eu .. David . Şopti , nestiind ce să facă. Tu?...

Acesta nu-i răspunse , în schimb , îşi presă buzele peste ale lui , buzele lui David erau moi , şi aveau gust de vomă, o vomă amestecată cu alcool, toxică . Buzele străinului erau cărnoase , iar odată ce le sarutai , nu le mai uitai . Acesta se "năpusti " asupra corpului firav al lui David, transformand pupicul inocent , intr-un sărut sălbatic , plin de sadism, muscându-i buzele cu răutate .

-Te rog.. îşi trase capul speriat încercând să îl împingă . Îi prinse mâna într-a lui , sărutând-o încet , apoi muşcând-o . David se sperie , începând să plângă şi mai tare . Străinul îsi apropie fața de urechea lui, şoptindu-i :

- Vrei să îți dau un motiv întemeiat să plângi? Pentru că eu nu mai am răbdare , chiar vreau să te. . . Iubesc .
Zâmbi satisfăcut când copilul din brațele sale începu să țipe răguşit şi să se zbată în disperare .

-Nu , nu ! Îl lovi peste fața , făcându-l să amuțească şi să îşi închidă ochii.

-Ok , văd că ți-ai revenit . Se aplecă spre el şi îi sărută fruntea .

Ii elibera mainile , cat sa isi deschida pantalonii şi să-i tragă până deasuprea genunchilor , apoi se înfipse în jeanşii jerpeliți ai lui David . El se zbătea , dar era prea slab , prea ametit. Se lăsă moale , ştiind ca nu mai avea ce sa faca , nu avea cum sa scape.

Străinul se aplecă peste el , sarutandu-l pe obraz , mai apoi pe gura .

-Ce căcat!? Se auzi o voce de fata , speriata , dar nervoasă. Eşti cretin? Lasă-l! David vedea cun ea se apropia , dar nu stia cine era , ochii lui erau plini de lacrimi . Se simti mai usurat cand ea il impinse pe baiat de pe el , incepu sa planga mai tare , era salvat . Pentru un moment .