SAGE

Capitolul 1

  Cum a ajuns aici, intr-un loc atât de întunecat si plin de praf,  unde doar o rază de soare făcea obiectele din jur să apară. Cade din tavan fără nici o avertizare apoi așează un scaun ros de termite la loc pe barul plin de moloz și înjură. Inspectează încăperea plină de aparatură si mese vechi unde lumina intra doar prin scândurile ce închideau geamurile sparte. Oare a fost nevoită să ia cazul acesta din cauza banilor sau de plictiseală așa cum o face mereu, oricum nu are o taxă așa de mare încât sa își permită sa fumeze. Totuși aprinde o tigare si merge spre iesire unde lumina diminetii o orbește, inhalează fumul cenușiu și simte mirosul de motorină de la benzinăria de peste drum dar îl acceptă și merge mai departe deși arăta ca un tip de la dezinsecție cu jeaca de ploaie ce îi acoperă șoldurile în blugii strâmți. Deocamdată uităm de formele ei de model și tricoul negru mulat pentru că nu despre asta este întreaga poveste.

- Iar o să întârzii la prima oră. spune chiar plictisită mișcând picioarele greoaie in bocanci negri unde șosetele erau pline de praf si transpirație spre stația de tramvai. Se uită la ceasul telefonului. Zece fără cinci minute.

Stația este plină dar urcă, are carnet dar preferă să studieze oamenii și poate să găsească un nou caz dacă cineva decide în final în ziua deja plictisitoare să fure un portofel sau un telefon.

Dar nu se întamplă nimic, coboară bosumflată patru stații mai târziu și ajunge în fața blocului dărăpănat în stilul gri Ceaușescu, urcă la etajul doi apartamentul cinci, intră si vede doar cum mâncarea arde pe foc și colega ei de cameră cu capotul desfăcut dupa dusul lung fugea la oală înjurând că nu a ajuns la timp. Aproape că era să o ajute dar în schimb merge lent la frigider și apucă un iaurt, fuge în cameră să se schimbe urmată de prietena ei care nu a învațat să închidă capotul înca și își lasă tatuajul cu pentagramă de pe pelvis la vedere, cu așa priveliște îi pieri și pofta de mâncare a colegei așezată pe patul cu cadru de fier.

- Am consumat rația de apă caldă, te speli cu rece. Îi ordonă fata de o vârstă cu ea, părul roșcat in degrade spre negru la vârfuri îi pica din prosop dar privind ceasul își dă seama că avea sa întarzie.

- Mă bucur, nu cred că mai fac, miros doar a canalizare și praf de două degete.

- Treaba ta, nu uita că mâine plătim facturile.

Merg amândouă spre bucatarie și roșcata ia loc pe scaun apucând țigara din scrumiera neagră și crăpată.

- Oare de ce m-am gândit că e o idee bună să stau cu prietena mea cea mai bună? O privește cu capul așezat pe brațul stâng întins deasupra frigiderului minuscul care face ușa să cadă din balamalele ruginite cu tot cu ouăle de pe ea.

- Oricum trebuia schimbat. Râde și merge în cameră, dar fumul din oală continua să umple camera deși geamul era deschis. Da, atât de mică este camera tapetată cu vopsea de ulei galbenă cu un tablou cu floarea soarelui pe peretele opus aragazului și chiuvetei care numai bună dispozitie nu aducea. Merge la cămară și apucă o banană infulecând în grabă, își pune ghiozdanul pe umăr dar Sorina o oprește.

- Alex, de ce este o pisică moartă pe covorul meu nou de la intrare?

      Pe covor scrie Welcome dar cadavrul nu era binevenit de data asta, era chiar pisica pe care o căuta. Acum ce avea sa îi spună frizerului efeminat de la colț. "Ți-am găsit pisica dar a crăpat" era stilul ei dar modul în care a ajuns creatura aici o intriga mai mult decât sentimentalul și imaginea bărbatului corpolent cu voce pițigăiată la auzul vestii când s-a oprit la el să îi dea vestea cea mare. Aproape că a tăiat urechea tipului pe care îl tundea înainte să înceapă să plângă isteric. Iar acum trebuia să plece la scoală, oferă sacul de gunoi cu iubirea vieții lui și pleacă gândind că totuși avea nevoie de un duș.