SAGE

Capitolul 3

    Ora începuse de ceva timp iar elevii atenți la vorbele de aur ale profesoarei au ignorat complet apariția celor două fete în spatele clasei. Se proptesc în ultima bancă din sala de amfiteatru și iau notițe, însă una dintre colegele lor, blondă cu ochii caprui și fața palidă, lividă întreabă:

- Ați auzit ultimele știri cu sinucigașul?

- Despre ce vorbești. Iar ai luat mai multe somnifere decât trebuia?

Oftează în timp ce își impachetează cărțile în ghiozdanul kaki.

- Tipul care a sărit de la etajul zece, mă mir ca tu nu știi, doar îți place să îți bagi nasul peste tot.

- Îmi bag nasul unde trebuie.

- Terminați o să ne dea afară de la oră.

- Oricum plecam, colega mea de cameră se comportă ciudat în ultima vreme.

- Ana, fata căruia îi plac șobolanii, de ce s-ar comporta ciudat?

- Îi studiază, oricum, nu prea știu de ce vorbesc cu voi, Cruella și Psycho.

- E fata care a studiat comportamentul animalelor în situați de stres, este destul de interesant.

- Da dar de la o vreme se comportă de parcă vreau să îi fur lucrarea, spune că se simte privită tot timpul.

- Poate a ajuns experimentul să îi conducă emoțile, spunei să o lase mai moale cu șobolani și să mai meargă prin lume.

- Da..mă rog, ne mai auzim.

Apucă ghiozdanul și iese din oră deși profesoara o mustrează iar cele două se privesc preț de trei secunde înainte ca clopoțelul să sune. Merg spre cantină și dau nas în nas cu Nate care le salută dar Alex îl oprește și îi spune să o urmeze spre ieșirea unde își aprinde o țigară iar bărbatul o privește lung.

- Vroiai să îmi spui ceva sau aveai nevoie să îți țină cineva de urât?

- Poți să îmi explici cum ai reușit să supraviețuiești cu patru dealeri de droguri în uzină seara trecută?

- Ce?

O privește cu calm zâmbind vag dar înțelege că a avut dreptate, mai era cineva în încăpere când făcea schimbul.

- Cumva mă urmărești, ești o stalker? Își acoperă pieptul de parcă îl vede dezbrăcat.

- Am pierdut ceva bani din cauza ta și merit o explicație, cum se face că ai fost acolo și a doua zi brusc răufăcătorii sunt prinși?

- Nu sunt obligat să îți explic nimic așa că, ne mai vedem.

Pornește spre poartă dar simte telefonul din buzunarul jeci gri vibrând, când îl deblochează vede trei notificări de mesaj și aude un țipăt disperat venind din scoală cu Alex privindul de parcă știau un secret înfiorător.

- Ai auzit și tu asta?

- Am fost notificată.

Îi arată telefonul ei cu același mesaj pe care l-au primit se pare și restul elevilor, după forfota de urlete din interiorul școli de care se apropiau.

                                                                                           **

    Poliția încerca să mențină mulțimea de oameni cât mai departe de blocul unde în apartamentul șapte colindau detectivi luând declarați una după alta fără oprire, începând cu Mara, cea care a găsit cadavrul. Alex tremura nervoasă, a ratat din nou șansa să ajungă la timp la locul crimei, iar acum aștepta alături de Nate după banda galbenă cu restul colegilor până când cadavrul a fost scos iar mulțimea privea targa cu sacul negru uimiți.

- E a doua crimă în ultimele 2 zile, ce naiba se întamplă?

- Încă nu știm sigur dacă sunt crime, vă rog să nu vă panicați și eliberați zona!

Polițistul grizonat își drese glasul și continua să răspundă întrebărilor publicului până când detectivul iese din casa scări și potolește spiritele, iar după o oră soarele apune și vâlva se stinge încetul cu încetul.

- O spanzurătoare, clar că a fost sinucidere.

- Atunci cum ar trimite un om mort o poză în funie tuturor oamenilor din școală?

Alex îl privește încruntată dar el îi răspunde calm:

- Technologia, minunea viitorului.

- Poate, dar asta pare a fi mai mult de atât.

- De fiecare dată când ne întâlnim este o situație de gen, îți place să te afli în locuri periculoase tot timpul?

- Spui asta despre mine, dar tu de ce ai rămas aici?

- Curiozitate.

- Și eu sunt cea bolnavă?

Râd amândoi dar Alex își amintește incidentul din seara trecută.

- Ți-ai luat doza deja?

- Da, doar așa pot să îmi păstrez calmul când te văd, adevărul este că mă sperii.

Îi ignoră remarca și plănuiește următoarea mișcare.

- Te pricepi să spargi lacăte?

- De ce întrebi?

Cinci minute mai târziu ușa din spatele blocului este deschisă și bărbatul oftează, trebuia să își dea seama de ce îl intreabă o fata ca ea una ca asta. Urcă la etajul cu pricina, mirosul vag cadaveric le inundă nările când deschid ușa și văd camera plină de haine aruncate pe cele două paturi opuse mesei cu un acvariu și diferite aparaturi.

- Din câte văd, se înțelege de ce este considerată sinucidere.

- Nu ai înțelege nimic din locul crimei la cât de dezordonată este camera asta.

- Dacă ar trebui să trăiesc cu zece șoareci și o cameră doi pe doi pentru patru ani..

- Ai spus cumva șoareci?

Alex se întoarce spre el și vede unul dintre șoricei de laborator urcând pe piciorul lui dar nu spune nimic. Când îl simte urcând pe șold încearcă să nu urle, în schimb îl asează emoționat la loc în acvariu și ies tiptil din apartament când nu găsesc nimic, însă un alt mesaj le atrage atenția.

- Ce este? Se uită pe ecranul telefonului ei.

- Tu știi cine sunt? Arată spre telefon, vroia să îl arunce.

- Deci nu este tocmai sinucidere.

- Cineva a făcut-o să pară ca una.

   Așezată în mijlocul camerei pe mocheta pătată, închide ochii și așteaptă, acțiunea începe să se deruleze ca o bandă stricată și privește în sus. Un cârlig pe care numai un bărbat putea să îl prindă, ușa avea zgârieturi pe interior, probabil a deschis ușa și a atacat-o rapid. A încercat să se prindă de ușă dar nu a reușit, urme de sânge pe pragul băi de care probabil că s-a lovit încercând să scape.

- Dacă astea sunt urmele criminalului, avem dea face cu un om de 1,80, cu mărimea 43 la pantof.

- Și dacă nu este atât de înalt, avem dea face cu un hobbit?

- Încetează, îmi mor neuroni când te aud.

- Deocamdată nu ai spus nimic uimitor, așa că nu te aștepta la premiul nobel.

- Trebuie să mănânc ceva, tot mirosul ăsta de formol îmi remintește de copilărie.

- Unde ai crescut, la morgă?

- Da, de unde ai știut?

- După comportamentul tău anormal mi-am dat seama că există o cauză.