Sclava Mea +18

Capitolul 5

M-am trezit și îmi ridic telefonul sa vad ca e ceasul, era deja 12, hmmm am dormit cam mult, ma ridic și observ ca Josef nu e în camera... Mă îmbrac într-un mai mulat negru, o pereche de pantaloni scurți tot negri și începe sa îmi fac ca de obicei un machiaj natural, dar de data asta optez pentru un ruj rosu destul de strident și sexi și parul mi-l las puțin ciufulit pe spate.

Acum ma duc să-l caut pe Josef, unde o fi plecat? Ma plimb prin casa inspectand fiecare camera de la etajul unu și nu dau de el de nici o culoare asa ca ma decid sa las căutarea pe mai târziu și sa ma plimb prin minunata gradina cu flori. Era un peisaj mirific, totul era înconjurat de culoare și frumusețe, locul asta te făcea sa te relaxezi total și sa uiți de toate probleme. E incredibil de frumos, ma simt de parca as trai într-un bazm.

Merg pe o alee de piatra sa vad unde duce și admir priveliștea când dintr-o data vad o cabana de lemn în fata mea și ma gândesc sa ma duc sa o vad de aproape. Am ajuns lângă cabana și mi-am dat seama ca înăuntru se auzeau zgomote, mi-am lipit urechea de ușă sa vad dacă se aude vreo voce cunoscuta și l-am auzit pe Josef gemând numele unei fete. Am intrat încet și ce sa vezi? Josef cu o fata făceau sex... Am rămas pe loc înghețând de nervi, iar Josef m-a observat și sa ridicat din pat

-Rose, ce cauți tu aici? (zice uimit și cu un glas scăzut.)

-Jo.. Josef ce faci cu aia acolo? (de parca nu era evident dar totuși întreb)
-Nu-mi vine sa cred ca m-am îndrăgostit de un monstru ca tine, credeam ca măcar îți pasa de mine, dar m-am înșelat! Ești un nenorocit, te urăsc și nu vreau sa te mai vad în viața mea..

Plec plângand în hohote și dau peste un corp solid și cad la pământ. Era Ștefan care se uita speriat la mine!

-Rose ce ai de ce plângi?

-Josef e cu una în cabana și fac....
Apoi ma opresc brusc și răbufnesc și mai tare în plâns.

-Eram sigura ca nenorocitu ala o sa te rănească. Hai cu mine totul o sa fie bine..

Ștefan ma trage într-o îmbrățișare călduroasă apoi îmi face semn să-l urmez, îmi strânge toate lucrurile și le pune în mașină...

-Unde mergem Ștefan? (întreb eu uimita)

-Undeva departe de nemernicul ala! Vreau sa fi fericita.. Vrei sa vi cu mine!? Promit ca eu nu o sa te rănesc niciodată..

Mă uit uimita la el și pe chipul lui citesc iubire și bunătatea.. Ii răspund cu un '' Da '' răspicat, apoi ma trage într-un sărut dulce și plin de pofta... Tot corpul a început sa ma cutremure și mi-am dat seama ca și pentru Ștefan simt același lucru ca pentru Josef.. Iar m-a bufnit plânsul și l-am stras tare într-o îmbrățișare călduroasă.

Ne-am urcat în mașină și o liniște totala s-a așternut.. Încerc sa sparg puțin gheața și-l întreb :

-De ce mă ajuți și te porți asa frumos? (întreb făcând ochii mari la el)

-Pentru ca ești o fata foarte frumoasa și buna și m-am îndrăgostit de tine! Ești perfecta și vreau sa fii a mea, promit ca o sa te tratez asa cum meriți și o sa am grija de tine

Îmi pune o mana pe obraz și ma mângâie ca sa ma liniștesc.. Era asa de bun și sincer...Într-un fel ma bucur ca am plecat de lângă monstrul de Josef, dar îmi și pare rău pentru ca am sentimente pentru el. Sper să-mi fie mai bine alături de Ștefan și să-l iubesc cum îl iubesc pe Josef.