Sclava Mea +18

Capitolul 6

Am ajuns in sfârșit, cred ca am ațipit puțin pentru ca deja s-a făcut noapte. Ștefan se dă jos din mașină și-mi deschide ușa politicos.. Am constatat ca suntem pe o plaja, marea cea adâncă, înspumată, era acum lină și calmă, briza marina, prinsa parca printre buclele mele, imi ofera o stare de bine, de libertate...de implinire.
Ștefan se apropie de mine și ma strânge protector în brațe oprindu-ma din admirat peisajul.

-Îți place frumoasa mea? (zise el cu o voce calda)

-E minunat, cum te-ai gândit sa venim aici?

-Stiam că-ți va plăcea!

Ma ia de mana și mă strânge tare apoi ne descaltam și mergem pe marginea mării. Simt nisipul ce se prelinge printre degetele mele dându-mi o senzație de relaxare. Am ajuns în fata unei cabane micuțe și drăguțe de pe plajă, era ca într-un vis devenit realitate... Mergem sa ne instalam, apoi ma duc la Ștefan și-l întreb cu o voce scăzută :

-Dacă o sa ne găsească Josef?

-Toatul va fi bine micuță Rose! Nu are cum sa ne găsească aici. Du-te și odihnește-te mâine am o surpriza pentru tine.

Ștefan a venit la mine în camera, punând patura pe mine și sarutandu-ma călduros pe frunte. Apoi închide camera și-mi urează somn ușor.

DIN PERSPECTIVA LUI JOSEF

Nu-mi vine sa cred cat de prost am putut fi, nu am vrut sa o înșel pe Rose, dar Amanda fosta mea prietena a tot insistat sa o facem pentru ultima data. Până la urmă am cedat gândindu-mă ca nu se putea întâmpla nimic rau,dar m-am înșelat. Rose ne-a prins și am făcut-o sa sufere. Sincer nu am vrut o iubesc din tot sufletul... Am plecat după ce am scos-o afara pe Amanda s-o caut pe Rose, dar nu era de găsit pe nicăieri.. Am cautat-o în tot castelul, în toată gradina dar nimic. Într-un final unul dintre servitori mi-a zis ca a plecat cu Ștefan,nu pot sa cred asa ceva... Daca nenorocitul ala o s-o atingă cu un singur deget îl omor. Unde s-or fi dus? Stau și meditez câteva minute gândindu-mă unde ar putea fi, apoi îmi aduc aminte de cabana de pe marginea marii în care ma duceam în vacante cu Ștefan. Acolo trebuie sa fie! Ma urc în mașină, merg ce merg și ma opresc la un bar ca sa ma hrănesc.. După ce i-am omorât pe toți care se aflau acolo sunt plin, nu cred ca e prea mare paguba, eu nu ma pot hrănii ca fratele meu cu animale, nu sunt destul de consistente pentru mine.. In fine mai bine m-aș grăbi asa ca ma duc repede după ei.

Razele soarelui ma trezesc, semn ca s-a făcut dimineață.. Ma îndrept spre dulap și ma gândesc în ce sa ma îmbrac astăzi, optez pentru un maieu roz puțin largut și confortabil și o pereche de pantaloni scurți albi, parul mi-l la desprins, iar machiajul este ca de obicei unul simplu.

Cobor jos ai observ ca Ștefan nu s-a trezi asa ca ma duc sa ma plimb singură pe plaja. Stau și admir frumoasa priveliște când dintr-o data simt ca 2 brate puternice îmi înconjoară talia

-Ți-a fost dor de mine păpușă? (zise Josef cu o voce scăzută)

-Josef? Zi eu și ma întorc rapid cu fața spre el.

-Te rog rog iartă-mă pentru tot! Te iubesc Rose! Te iubesc din toata inima!

-Tu ma iubești? Să știi că nu e destul sa rostești aceste cuvinte, trebuie sa mi le arăți, iar tu mi le-ai aratat culcandu-te cu aia. Asta nu e iubire... Si apropo parca eram sclava ta! Ce acum ma iubești?

-Am fost egoist și nu am știut cum sa ma comport... Fata aceea era fosta mea prietena și m-a rugat sa o facem pentru ultima data, am fost un prost ca am acceptat te rog iartă-mă!

În fata noastră își face apariția Ștefan cu o fata trista...

-Frățioare e prima data când te aud ca iubești pe cineva, se pare ca m-am înșelat în privința ta... Se vede în ochii tai ca o iubesti pe Rose.. Ea te face mai bun și asta e minunat. Te rog n-o mai răni și las-o sa te schimbe...

DIN PERSPECTIVA LUI ȘTEFAN

O iubeam pe Rose dar nu am putut sa nu vad ca și fratele meu o iubea.. Era singura data când l-am văzut îndrăgostit.. Si el are 525 de ani... Deci e ceva timp.. Fata asta are ceva special și în miros care te îmbată... Sigur sângele ei e la fel de special ca ea, sincer e destul de greu sa te abții sa nu te hrănești cu ea, miroase asa bine... Daca fratele meu e fericit o sa ii las în pace, sper să aibe grija de ea..Ma doare destul de tare, nu am mai simțit senzația asta de câteva sute de ani.. Încep să mi se prelinga câteva picături de apa pe obraji.. Cred ca se numesc lacrimi, nu prea știu pentru ca nu mi sa întâmplat niciodată... Simt cum sufletul meu se sfărâmat încet încet, iar pământul îmi fuge de sub picioare... O sa plec departe de ei, nu as suporta s-o vad pe Rose în fiecare zi și sa ma prefac ca nu simt nimic pentru ea..