I-a Schimbat Hotarele

Sfârșit...

   Mary vrea să le mulțumească. Tuturor. Prietenilor, în primul rând pentru că în pula mea au abandonat-o și au învățat-o că lumea e Iadul în sine, iar din acest Infern nu o poate scăpa nimic. Dar totuși, vrea să le mulțumească.
   Apoi vrea să îi mulțumească lui... aceluia care a făcut-o să simtă, să construiască oceane de lacrimi și să facă multe prostii. De exemplu și-a regretat nașterea. S-a urât pe sine. S-a torturat cu gânduri și înjurături, cu celebrele cuvinte "N-AM FOST DESTUL DE BUNĂ PENTRU TINE!!! ATUNCI NU VOI FI PENTRU NIMENI, NICIODATĂ!!!" și și-a umplut mintea cu gânduri suicidale. Era de groază. Dar vrea să-i mulțumească, oricum.
   A fost marioneta voastră. Era atât de inocentă și frumoasă. Frumoasă afară, frumoasă-n sine, peste tot. Hmm... de ce au stricat-o în halul ăsta, habar n-am. Nu prea aveau motive. Înainte o iubeau. Mult. Îi ajuta cu orice. Făcea orice pentru ei. Dar, după ce au descoperit că e asemenea unui bebeluș naiv și neajutorat, și-au arătat colții. N-ai fi zis niciodată. N-ai fi crezut niciodată că-i au. Dacă aș trimite-o pe Mary înapoi, în trecut, bineînțeles aș trimite-o cu tot cu amintirile, deci ar ști totul, n-ar crede. Ar zice că sunt nebună. I-ar lua în brațe, i-ar strânge la piept. Și ei, dar s-ar uita la mine cu privirea aia "haha, chiar aveai speranțe că o să reușești s-o întorci împotriva noastră? Ne iubește și asta nu se va schimba!"
   Știi... Eu o înțeleg pe Mary. O înțeleg cel mai bine dintre toți. Nimeni n-o s-o poată înțelege mai bine ca mine. De ce? Bună întrebare. Dar eu trebuie să îți dau răspunsul. Eu o înţeleg cel mai bine. Pentru că eu sunt Mary. :)