In final ajunsesem la etajul 2 ranit si insetat. Trebuia neaparat sa gasesc o sursa de apa... dar nicaieri nu erau robinete cu apa. Singura metoda de a bea lichide, era urina mea care nu puteam sa o filtrez... asa ca luasem un recipient si imi bausem urina sarata si calda. Era oribila, si imi era si mai sete... in continuare erau camerele de pedeapsa ale spitalului. Erau oameni morti in costume de incarcerat... de sclavi sau de cersetori, dand dovada ca erau si torturati. Cum putea acel om bun la prima vedere sa faca atata rau? Viata este asa de schimbatoare...
La finalul etajului 2, vazusem niste fise si documente despre pacienti... si ceva era ciudat; toti erau perfect sanatosi. Asta imi dedea de gandit... deoarece fratele meu era bolnav. Imi continuasem drumul, iar in fata era o poarta cu ,,interzicere pacienti", dar imi amintisem ca aveam un card de securitate de la o asistenta moarta... asa ca am bagat cardul.
