Noi vã respectãm. Orice copil face asta. Nu putem sã vã urâm orice ați face. Oricât de rãu ar fi, indiferent de câte ori am jurat cã vom pleca de acasã. Indiferent cã vã simțim sufletele dezamãgite. Noi copii, omitem toate acestea..
Ãsta e lucrul care nimeni nu îl poate schimba. Iubirea. Dar,pânã acolo, simt nevoia sã vã mai atrag puțin atenția.
V.ați pus vreodatã întrebarea dacã noi ascundem ceva? Suntem copii, nu spunem prea multe.
De ce nu vorbiți cu mine? De ce sunteți distanți? Spuneți! De ce vã îndepãrtați când eu încerc sã creez o conexiune? Suntem o echipã sau sunt pe cont-propriu? Luminați.mã. Nu mai știu ce simt, dragi pãrinți. Vã rog, vã implor, deschideți ochii, și nu e suficient. Și sufletul, vã rog. Comunicați. Iar pãrerile,pentru voi sã le țineți.
Nu vreau mai mult de cât atenția voastrã.
Dragã mamã,îmi lipsesc zilele în care vorbeam neîncetat cu tine, în care îmi povesteai întâmplãrile tale amuzante din copilãrie, îmi lipsesc nopțile în care îmi spuneai cã totul va fi bine. Ce s.a întâmplat? Zilele libere sunt așa obositoare și stresante, suntem o familie dar încercãm sã scãpãm unii de alții. Îmi e dor de tine, mama.
Zâmbim doar în poze, unii dintre noi . Lumea a devenit așa de rea. Familia e unitã doar de grij și de nevoi. Iar tu ești singur. Pot sã jur cã ești singur. Nici nu mai trãiești aici, trãiești în lumea ta, aici din pãcate, nu.ți mai vezi sensul, locul, și nici viitorul. Ești singur chiar dacã lumea e plinã de oameni. Oameni care poate simt aceleași lucruri, cu care ne.am putea înțelege foarte bine și în care am putea gãsi refugiul perfect fațã de probleme. Dar, nu. Noi alegem sã fim singuri, noi alegem sã avem secrete. Noi alegem asta. Nimeni nu ne poate convinge sã ne schimbãm. Nici familia. Care,poate,cititorule,încearcã sã te schimbe,dar tu tot tu alegi sã fi. Nu existã nici.o variantã mai bunã ca tine însuți. Nu mai existã nimeni ca tine. Ești unic. Fi mândru pentru cine ești. Luptã pentru cine ești. Fã.te auzit în fiecare zi. Nu renunța.
Suntem o armatã de suflete. Nici nu ne dãm seama câte putem face și câte putem schimba. Suntem foarte puternici, dar sã te lupți cu propria familie e ca și cum ți.ai trânti un bolovan peste inimã. Ceea ce trebuie sã faci e sã rãmâi pozitiv.
Salut aceastã carte am scris.o pentru cã foarte mulți mi.ați cerut. Vreți sã o continui?
