Prolog

996 38 2
                                    

- Asta e tot ce vezi cand te uiti la mine? Pustoaica ce.ti plimba cainele? Waw.. Misto Rares. Spun ironic si total dezamagita.
- Hei pustoai... Scuze.. . Adnana. Spune zambind putin jenat de faptul ca iar era sa ma numeasca pustoaica. Uite Adnana, sunt sigur ca e o chestie de moment si esti putin confuza. Am aproape dublul varstei tale. Ce naiba micuto.. Sunt atatia pusti care s.ar bate sa.ti intre in gratii. Eu sunt un barbat complicat si cu un bagaj destul de mare in spate. Nu te impotmoli acum si traieste.ti viata. Distreaza.te si experimenteaza prima iubire cu cineva care merita.
Ma uit la el si.i zambeac. Nu vreau sa vada ca tocmai m.a aruncat dupa un bloc cu zece etaje. Asta e parerea lui.. Si.o va schimba! O sa am eu grija de asta.
- Mda. Poate ai dreptate. Ii zambesc smechereste si dau sa plec.
Ma prinde de mana si simt cum tot ce am in stomac face un salt si genunchii dau sa tremure.
-Suntem ok nu? Ma intreaba el serios cu o fata care nu tradeaza nici macar o emotie...oricat de mica ar fi ea.
- Stai linistit Oase! Spun putin sictirita facand totusi porecla lui sa rasune in scara blocului. O sa.ti plimb cainele in continuare. Imi trag mana dintr.a lui si ma departez.
- Heii Adnana. Nu la asta ma gandeam . Micuto...
Striga dupa mine dar il las cu vorba.n gura si intru in apartamentul unde locuiesc si trantesc usa in urma mea.
Ma lipesc de usa si simt cum ma scurg in jos pana ajung cu fundul pe gresia rece.
Imi fac curaj si ma ridic dupa cateva minute si merg spre camera mea. Acum mai mult ca niciodata am nevoie de amicul meu virtual Doc.

PUSTOAICA    °Finalizata°Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum