PUSTOAICA °Finalizata°

Lupta micuto

Rares POV

Mergeam deja de o ora si nici unul nu spunea nimic. Imi doream sa o aud palavragind despre orice,numai ca mucoasa se tine tare pe pozitii. Poate am exagerat si eu cand am vazuto cu geanta pe umar, dar cine ar fi crezut ca dupa mine venea. Imi doresc sa deschida gura aia si sa spuna ceva, dealtfel nu tace o clipa. Sta cu capul sprijinit de geam si vrea sa.mi dea impresia ca doarme.
- Daca ti.ai terminat siesta, poate vrei sa vorbim.
Se foieste in scaun putin apoi deschide ochii.
- Stii, oi fi eu cu mult mai mica decat tine, dar uneori esti un plod imatur. Raman nedumerit de ce vrea sa spuna.
- Tot eu? Tu faci misto de mine pustoaico?
- De data asta nu fac! Crizele care le.ai facut in fata blocului,mi.au lasat un gust amar.
- Tie? Tie ti.au lasat un gust amar? Dar mie ce gust mi.au lasat disparitiile tale? Glumele tale? Jocurile tale? Ridic tonul putin cate putin, enervat la culme. Tu te auzi Adnana? Ce dracu era sa cred cand ai fugit de mine si nu o data? Cand m.ai lasat sa te caut ca disperatul doua luni?? Iau privirea de la sosea sa.i vad fata de scorpiuta.
- Am gresit, bine??? Tipa si se zburleste la mine. Eu am o scuza!! Sunt mica si proasta si nu stiu ce sa fac sa nu te pierd. Tu esti mare si experimentat si eu nu fac decat sa hafez. Nu m.am jucat cu tine niciodata! Daca am gresit, a fost din cauza ca sunt nesigura si mi.e frica sa devin prea dependenta de tine. De asta am plecat. Tonul ridicat si lacrimile din ochii ei imi strang inima si sa fiu a dracu daca nu o credeam cea mai stapana pe sine persoana.
- Iubito, ii pun mana pe picior, strangand.o usor. Hei, scumpo, uita.te la mine. Nu ti.am demonstrat pana acum cat insemni pentru mine? De unde vine nesiguranta asta Nani?? Ce se intampla puiule?? Rostesc incet cuvintele.
- Imi pare atat de rau. Sopteste si incepe sa planga silentios, ascunzandu.si fata un palme.
- Shhh, gata frumoaso. A trecut. Te.am iertat cum si tu ai facut.o de atatea ori. Doar te rog, hai sa nu ne mai jucam scumpo. Si sa stii ca nu e nimic rau in a fi dependent de cineva. Eu sunt dependent de tine si nu regret nici o secunda. Isi ridica privirea oftand,si ultimul lucru pe care mi.l amintesc, sunt tipetele ei strigandu.mi numele si o masina verde lovindu.ne in plin. Ca prin vis aud sirene si tipete, apoi se lasa o liniste dureroasa.

Deschid ochii incet si nu inteleg ce se intanpla si unde sunt. Mama ai Mia plang langa usa, Rata il tine in brate pe Doru care si acesta plange iar eu simt o durere ingrozitoare la piciorul drept. Nimeni nu se uita la mine si toti par indurerati. Incerc fara rezultat sa.mi amintesc ce s.a intamplat si.mi dreg glasul atragand atentia asupra mea.
- S.a trezit. Spune Doru si vin toti in jurul meu de parca vindeam bomboane pe o nimica toata.
- Ce s.a intamplat? Imi aud vocea schimonosita de durere.
- Imi pare atat de rau fratioare. Il aud pe Doru si ma panichez. Ce Dumnezeului se intampla, imi spun in gand,apoi un flashback imi apare in minte cu strigatul speriat al fetei mele.
Brusc ma ridic in capul oaselor si cersesc din priviri sa mi se spuna ce se petrece.
- Unde mi.e printesa? Indraznesc sa intreb si toti se uita unul la altul, dar nu si la mine.
- Spune.mi mama, unde e Adnana?? Implor din priviri. Insa nu indrazneste nimeni sa.mi explice.
- O sa aflu de unul singur, daca voi nu va indurati sa.mi raspundeti. Si.mi smulg branula din mana, cu intentia de a iesi sa.mi caut femeia.
- E in coma. Se aude soapta surorii mele, parca cu frica de reactia mea.
Raman pironit la marginea patului si in cap imi rasuna vorbele Miei " E in coma. E in coma. E in coma."
Prind putere, nu stiu de unde si vreau sa ies pe usa salonului,insa mai multe maini ma prind de brate si incerc a ma opri. Imping si imbrancesc la nimereala, doar sa scap inca mama se pune in fata mea si cu expresia ei sfasiata de durere, ma linisteste. Doar fizic, pentru ca in sufletul meu e in uragan de sentimente si frici.
- Puiu mamii nu o ajuti cu nimic in starea asta. Calmeaza.te si asteapta cu noi vestile.
- Copilu? Oh Doamne copilul meu. Lacrimile curg fara a.mi da seama si vad usa salonului deachizandu.se.
- Te.ai trezi. Spune doctorul cu o oarecare indiferenta. Hai, stai jos sa te consult. Va rog sa iesiti, se uita spre prietenii ai familia mea.
- Cum e fata cu care eram in masina?
- Nu stiu, nu e pe sectia mea, dar la cum arata cand v.au adus, n.as paria pe ea. Replica in aceeasi tenta nepasaroare.
Imi simt durerea si nervii crescand in mine si.l apuc pe idiotul imbracat in alb, de gulerul halatului si il imping in cel mai apropiat perete.
- Asculta bai jegule, femeia pe care tu nu pariezi, e mama copilului meu. Fata aia , de care tu vorbesti cu durere.n cur, e a mea si la fel ca tine, are familie.
Daca era mata care zacea in coma pe un pat, tot asa cu indiferenta vorbeai? Sau daca era fica.ta sau nevasta.ta, tot asa vorbeai ma bulangiule? Tip la el si.l vad cum se schimba la fata s frica. Usa se da de perete si tatal micutei mele se repede sa.l scoata pe maimutoi din mainile mele.
- Gata baiete, da.i drumul ca nu ne ajuta la nimic daca.i strambi fata. Fata ta traieste iar fata mea isi va reveni chiar daca va trebui sa intoarcem spitalul pe dos.
Fata mea traieste. Bebelusul meu e viu si ii dau drumul papitoiului din fata mea.
- Jura.mi ca nu ma minti ! Ii ordon. Du.ma la ea, il implor sin priviri si se da din fata mea lasandu.ma sa trec.
Ajung la usa si ma intorc spre doctorul ramas in aceeasi pozitie, cu aceeasi expresie terifiata.
- Cu mine ai avut noroc, dar va fi altul mai nebun, care.ti va rupe gatul fara sa stea pe ganduri daca vei continua sa te porti de parca pe tine si ai tai Dumnezeu va pazeste de parca a.ti fi gasca cu oua de aur. Mi.e mila de tine. Si cu asta ies pe usa, ajuns din urma de tatal micutei.
Intr.un salon cu geamuri cat tine peretele, patuturi mici, gazduiesc mici sufletele plang care mai decare. Intr.un colt, intr.o cutie ce vrea sa fie incubator, un singur bebelus sta cuminte ,parca asteptandu.si mama. Lacrimi se formeaza in ochi si o asistenta durdulie i rosie in obraji ma mangaie maternal pe umar.
- Nu este permis asa ceva, dar macar taticul s.o tina in brate daca mamica se mai odihneste inca putin. Imi spune bland si.i multumesc punandu.mi pana peste a ei.
Imi da un halat si o masca pentru gura si ma trage incet in salon si spre incubator.
Doamne e asa mica incat mi.e teama ca i.as putea face rau doar stand langa ea.
Asistenta durdulie o ia in brate si se apropie de mine.
- Hai scumpule, fa cunostinta cu fetita ta. Spune dulce ca o mama iar eu fac un paa in spate.
Doar n.o sa.i refuzi fetei tale caldura de care atata lipsa duce.
- Mi.e frica. Ii apun rusinat iar ea nu doar ca nu rade de prostia unui munte de om ca mine , dar insista cu o rabdare de fier.
- Si mie mi.ar fi daca eram la primul, dar ai incredere, vei sti ce sa faci imediat ce o vei simti in mainile tale. Si cu asta imi intinde bucatica fata care se uita la noi.
Imi este asezata in brate si imi simt lacrimil udandu.mi obrajii si inima bubuid de o multitudine de sentimente. Sunt lasat singur in salonul plin de bebelusi si ma asez pe singurul scaun din incapere de frica sa nu ma prabusesc.
- Fetita mea. Ma trezesc soptindu.i bebelusei care sigur nu ma intelege. Of, copila mea, stiu ca ai nevoie de mami sa te simti in siguranta, dar te roaga tati sa fii tare. Rezista micuta mea, mami are nevoie de tine, eu am nevoie de tine, spun printre lacrimi. Fii tare si rezista pentru noi micuto. Te iubesc enorm de mult. Pe tine Dumnezeu te asculta scumpo, roga.te pentru mami, te rog, nu pot trai fara ea. Nu vreau sa traiesc fara ea. Ii soptesc stergadu.mi obrajii uzi.
Usa se deschide si.mi vad sora plangand ai suspinand. Asistenta plinuta apare si.mi is fata din brate, apoi ma priveste cu regret.
- Fii tare baiete, copila asta mica are nevoie de tine.
Ma uit buimac , cand la Mia cand la asistenta, apoi Mia vorbeste.
- Fratiorule, fii tare. Si o bufneste plansul iar.
- Mia? Ce s.a inta.... Imi inghit cuvintele pentru o clipa. Adnana? Intreb si incuviinteaza din cap.
- Vorbeste Mia. Ii cer cu disperare scuturand.o de brate.
- A facut stop cardiorespirator si medicii se chinuiesc s.o aduca inapoi.
Cad pur si simplu in genunchi si.mi iau capul maini si dau frau lacrimilor si disperarii. Mia se apleaca si ma mangaie linistitor in timp ce eu imi descarc durerea.n palme.
Zgomot de Tocuri imi deranjeaza rugaciubile si.i aud vocea Ratei ca prin vis.
- Au readus.o la viata. Hai Rares, trebuie sa fii langa ea cand se va trezi.
Ma ridic ,dar parca cu frica sa nu fie un vis aparitia Ratei si pornesc grabit spre salonul de terapie intensiva unde se afla micuta mea.

Sper doar sa nu va dezamagesc pe voi, cei care.mi cititi randurile. Va pup