Blind // m.c.

»şapte

'salut Michael.' Se adresă Christine persoanei ce tocmai se aşezase pe bancă lângă ea.

"salut. de unde ştiai că sunt eu?" Întrebă curios băiatul.

'eşti singura persoană care mă cunoaşte pe aici şi ar venii să se aşeze lângă mine, în plus tot timpul vii aici la ora 15.' Îi răspunse fata cu un zâmbet dulce.

"eşti foarte frumoasă când zâmbeşti."

Christine roşi şi şopti un mulţumesc.

O linişte se lăsă între ei, fiecare lăsându-se purtat de minte în altă parte.

"oamenii sunt oribili, iar lumea este un loc îngrozitor, ştii, câteodată te consider norocoasă că nu poţi vedea tot ce e în jurul tău." Se auzi vocea lui Michael spărgând liniştea din jur.

'nu chiar...'

Asta e tot ce a spus Christine, apoi o linişte deplină se lăsă între ei.
Ceea ce Michael vedea, Christine simţea.
Christine avea sufletul distrus, dar prefera ca lumea să nu ştie asta.
Michael avea inima frântă, dar nu arăta asata.

Poate că ciocnirea lor nu a fost accidentală, poate le-a fost menit să se întâlnească. Un suflet distrus să repare o inimă frântă, iar o inima frântă sa repare un suflet distrus. Poate că în spatele acesui accident dintre între ei se ascunde o poveste frumoasă.
Poate...
••••••••••••••••••••••
Am postat după o lună. Bravo mie.
Ok, nu am nici o scuză pentru lipsa mea şi nici pentru capitolul ăsta oribil but still...