Fata Din Umbra

The secret!

-.....Eu nu sunt ceea ce crezi.
-Ce vrei sa spui?
-Nu sunt un simplu baiat!
-Nu,nu esti...esti cel mai perfect baiat pe care il cunosc.
-Daca ti-as spune,nu ai avea cum sa intelegi!
-Daca nu imi vei spune,normal ca nu am de unde sa inteleg.
-Eu...eu,sunt un vampir.
-Un ce?
-Da,nu stiu daca o sa crezi,dar mi-a fost frica,.ca daca o sa-ti spun o sa te indepartezi de mine!
-Nu conteaza,ce esti sau cum esti,eu te iubesc Tom...Te iubesc din toata inima!
In acel moment m-am simtit usurata pentru ca i-am spus ce simt,dar oare ce spunea el era adevarat sau era doar una din repliciile lui de agatat?Eram confuza si putin speriata:
-Si cum ai vrea sa cred ca tu esti un vampir?Asa le spune-ai si celorlalte fete?
-Nu niciunea,esti prima,si o sa-ti demonstrez chiar acum.Urcate in spatele meu!
-De ce?
-O sa vezi!
Eram in spatele lui,mi-am pus mainile in jurul corpului lui Tom,si ca prin minune,in cateva secunde am ajuns la capatul orasului.Era aproape imposibil,acum nu mai aveam nici o urma de indoiala!
-Si ce mai poti face?
-Pai...sa ridic lucruri foarte mari si grele cum ar fii un autobuz,pot auzii chiar si la un km ce vorbesc ceilalti din jur si de asemenea pot bea sange :)) dar nu te teme nu beau sange uman,ci doar de la animale!
-Cred ca a fost destul de greu,cati ani ai acum?
-Da a fost destul de dificil,pai nici mai mult nici mai putin de 115 :)).
-Wow,deci acum ma vad cu un bunicut destul de trecut de varsta de moarte :))
-Dar,trebuie sa recunosti ca iti place acest batranel!
-Da asa e!(il stransem in brate)
Am hotarat sa mergem acasa,era destul de tarziu.
-Acum trebuie sa ne despartim..Spuse Tom.
-Mda...
-O sa ne vedem maine la scoala,si o sa avem destul timp sa stam impreuna.
-Te iubesc Tom!
-Si eu pe tine!Noapte buna..trebuie sa pleci s-a facut tarziu
-Noapte buna.

Este dimineata din nou,dar parca astazi totul este diferit...casa,oameni,viata mea se schimba-se din acea seara,nu mai eram fata retrasa,acum eram iubita lui Tom tot ce imi doream,asta si faptul ca el este ceea ce este ma facut sa vad lumea altfel si sa nu mai fiu cea de dinainte....si asta imi placea,chiar foarte mult.
I-am povestit totul Emmei,era fericita pentru mine,si asta conta pentru ea...sa ma vada fericita.
Abea asteptam sa il vad,acum stiam ca este al meu,chiar daca parea un vis din care nu voiam sa ma mai trezesc.
-Heii, Alice!!imi spune Tom,cat ma bucuram sa il vad.
-Buna!
-Ce faci?
-Bine,la scoala ca si tine :))
-Ti-a fost dor de mine?
-Da...putin...putin mai mult...defapt foarte mult.
-Si mie de tine,Alice...nu mai suportam lipsa ta,simt ca ma atasez de tine cu fiecare minut.
-Stiu cum e...
-Si,ce faci dupa ore?
-Nu mi-am propus sa fac nimic...poate ai tu o idee :))
-Haide sa iesim,vreau sa te duc intr-un loc special.
-Abea astept.
Am terminat orele,si asteptam cu nerabdare sa vad unde vrea Tom sa mergem.A venit,m-a sarutat pe frunte si am plecat impreuna.
-Inchinde ochii! a spus el.
-Daca o sa-mi faci ceva rau?
-Nu ai incredere in mine?dupa ce ti-am spus secretul meu?
-Ba da...
-Atunci sa nu iti fie teama!
Am inchis ochii si el ma purta pe brate...cand am ajuns mi-a spus sa deschid ochii.Era o priveliste minunata...eram pe marginea unui lac inconjurat de copacii si plin de lebede,intradevar era un peisaj sublim...exact ca in povesti,doar ca povestea noastra a devenit realitate.
-E foarte frumos aici.
-Da...I.a un loc.Si ne-am asezat pe marginea lacului.Aici obisnuiam sa vin cand eram mic,vene-am aproape zii de zii cu parintii mei,ne placea sa privim rasaritul si apusul imrepuna...era asa de frumos.
-Dar parintii tai....iarta-ma nu vreau sa te supar!
-Ahh,nu e nimic,ei au murit in urma cu 50 de ani...dar ii port mereu aici,chiar in inima!
-Sa stii ca vreau sa fiu mereu langa tine,si o sa te fac sa uiti de clipele grele. (M-a sarutat pe frunte si mi-a strans mana ca si cum mi-ar fii spus *asa va fi*)
-Nu o sa-ti fie usor langa mine,Alice!
-Nici nu imi doresc sa imi fie...voi fii langa tine mereu,si vom trece prin toate obstacolele imrepuna,nu vreau sa fie usor,ar fii prea plictisitor,si nu te voi lasa, iti promit!!
-Nu esti deloc ca ceilalti...am stiut asta inca din ziua in care te-am cunoscut,de aceea ti-am spus ceea ce sunt!
-Dar eu sunt singura care stie?
-Tu si prietenul meu cel mai bun,Damon...doar ca el este plecat pentru o perioada in Europa, acolo face scoala!o sa-l cunosti.
-Poti sa iei cina cu mine.
-Ai vrea?intreaba Tom.
-Da...parintii mei oricum sunt mereu plecati,as vrea sa nu mananc mereu singura,sau am uitat ca tu bei doar sange...
-Mancam si mancare :)) am fost si noi candva oameni,deci mancarea normala nu ne face rau!
-Atunci sa mergem,ne astepta doica mea,Nana.
-Deci nu vom fi singuri...
-Nuu :)) hmm, sper ca nu te gandeai la altceva?
-Eu? Nu nu :))
-Cu siguranta!
Am luat cina si dupa aceea am mers in biblioteca,locul meu preferat din intreaga casa.
-Ai citi toate aceste carti?
-Sunt peste o mie,nici 100 nu cred ca am reusit sa citesc,dar poate candva o sa le pot citi pe toate!
-Prefer filmele.
-Se presupune ca vampirii sunt mai culti :))
-Poate cei de 1000 de ani,dar nu eu.
-1000?? :)) glumesti nu?
-As vrea eu,dar nu, vampirii exista de cand este lumea,si nu exagerez dar sunt vampiri de peste cativa mii de ani.
-E incredibil!
-S-a facut tarziu,ar trebuii sa plec,trebuie sa te culci si tu!
-Nu,te rog ramai,dormi la mine Tom!!
-Hmm bine,dar sa nu crezi ca vreau altceva!Te iubesc si nu vreau sa fac ceva fara voia ta,sau sa tii se intample ceva rau.
Am mers in camera,lui i-am dat camera de oaspeti.Eram in pat si ma gandeam la ce s-a intamplat astazi.Usa s-a deschis,era Tom s-a asezat langa mine si m-a cuprins cu bratele:
-Stii,Alice esti cel mai bun lucru care mii s-a intamplat in ultimii 100 de ani.
-Esti tot ce mi-am dorit...