Printesa vampirilor

Capitolul 13

Ies nervos din camera, gândurile mele sunt total împrăştiate .
-te cautam frate
-in primul rând nu te mai furişa , spune ce vrei ? Ii spun eu iritat
- vai nervosule... De ce nu mai anuntat si pe mine ca Selena sa mutat la tine ?
-Esti mama cumva sa-ţi spun ?
-Nu ! Imi spune el si pleaca
Stiu ca o place pe Selena se vede de la un km , problema e ca si eu o plac... despre ce vorbesc eu aici , nu o plac,trebuie sa beau ceva .

P.O.V Selena

Unde poate fi ? Lipseste de la propria petrecere ?
Poate se distreaza !
Ti.ai facut si tu aparitia ?
Hai pa !Uita-te in dreapta ta ...

Intorc capul repede si il vad pe Andrei coborand de la etaj plin de nervi si gânditor ,ce e cu el ? Toată lumea e cu susul in jos in casa asta -_-
-Te cautam , îi spun eu .
-Daca spui tu , deci ce mai vrei şi tu ? Cum am spus, să-şi bage nervii in cur.
-Nimic , nimic nu vreau. Ii spun eu si plec in cautarea lui Max , cei de la curatenie cred ca au terminat deja treaba,nu vreau sa mai stau în casa asta . nu dupa mult timp îl gasesc si pe Max , dar beat
-Selena !te cautam , imi spune el la vederea mea .
-Da sigur , si mai incurcat cu paharul din fata ta si cu "domnisoara" de langa , sau ce. ?
-Nu ! Deci ce sa intamplat ? Spune el venind spre mine , chiar si asa arata asa de arrrr... trezeste-te femeie .
-Nimic, aveam nevoie de o masina , dar e ok , comand un taxi .
-Te duc eu !Dar unde vrei sa pleci ?
-Nu , tu rămâi, ne vedem maine .
- Eşti sigură?
-DA!sunt sigura. Sincer nu eram sigura ,am un sentiment ca ceva se va intampla, cineva va veni, ceva rău...
Drumul cu taxi-ul a fost plictisitor, i-am imanat banii soferului si am tulit-o din masina spre apartament.
Nu mare mi-a fost mirarea când am observat ca totul arăt ca înainte, apartamentul intradevar este mai gol dar la fel de frumos.
Dulapul din nefericirea mea este gol, doar un tricou, mult mai mare Pentru marimea mea sta aruncat într-o parte de dulap,eh mă voi descurca eu cumva.

P.O.V MAX

Dupa plecarea Selenei imi arunc ochii la ceas si descopar ca este deja ora 04:34. Imi rotesc ochii prin camera incercand sa apuc un tricou. In jurul meu toata vila e acoperită de adolescenţi care mai de care beti, drogaţi si adormiţi.
Nu'mi amintesc ce sa intamplat aseara foarte exact, stiu doar ca trebuia sa fac ceva, am un sentiment straniu ca ceva sa intamplat.

Pov.Selena

Suntem la jumătatea lunii noembrie, frunzele deja incet cu incetul dispar intr-un abis fără sfârşit... la fel şi viata mea se pierde in fiecare zi, ceva sau cineva mă conduce în întuneric, mă face să nu'mi mai pese de nimeni, simt că toţi mă mint, nimeni, absolut nimeni nu-mi este cu adevarat prieten.
Nu mi-am dat sema când am adormit dar peisajul este uimitor, portocaliul este la înaintare... aştept pe cineva , sunt ingrijorata dar si suparata .
Mama îmi spune mereu că sunt prea mică, că ma îngrijorez pentru nişte lucruri care eu nu le pot înţelege,momentan.
O aştept deja de o oră la locul nostru secret,dar,nu mai apare. Imi este frică să mă gândesc că i s a intampla ceva. Curiozitatea mea mă loveşte si mă împinge să ies din copacul in care zilele sunt mult mai frumoase, mereu am crezut că e un copac fermecat deorece mereu mă linişteşte

Ps.in poză e Max
Capitolul nu e editat, scuze