Zalmoxis I.Phoenix

Capitolul 1

- Prezent -

- Ok, lasă-ma să stabilesc ceva de la bun început, eu am muncit pentru salariul ăsta și o să îmi cumpăr bluza aia nenorocită, fie că vrei, fie că nu ! Shannon strigă la iubitul ei, Jack, simțind o senzație de usturime în gât, după ce discutase cu el toată ziua despre prețul bluzei. Își prinse părul încâlcit si ars într-un coc, cu un elastic învechit în timp ce mergea spre chiuveta pentru a-și turna un pahar cu apă.

- Ești o proastă ! Se auzi vocea groasă a lui Jack în timp ce venea spre ea. Avem datorie la Michael, de două luni. Abia am reușit să plătim toate taxele, eu nu îmi permit sa ies cu Paul la biliard, iar ție îți trebuie o bluza, pe care oricum nu ai unde să o porți pentru că nu avem bani să mergem undeva. Bărbatul simți cum vena de pe gat pocnea, la fel și cea de pe frunte, care devenea tot mai proeminentă cu fiecare strigăt. Obrajii și urechile îi erau inroșite, iar mușchii se incordau tot mai tare.

Shannon așeza paharul pe masă și se sprijini de frigider. Își trecu mâinile aspre de la detergentul de vase, peste față încercând să își oprească plânsul.

- Nu mai țipa la mine, te rog. Sunetul ieși tremurând din gâtlejul fetei, care,  de altfel, abia mai putea scoate un cuvânt. Era conștientă de toate problemele lor, însă voia să fie frumoasa, deoarece iubea frumosul. Își iubea partenerul, care și el era un om frumos. Un bărbat înalt și bine facut, cu niște ochii care te duceau cu gândul la o cascada pură și neatinsă dintr-o pădure. Un albastru sau poate un verde, era foarte greu de spus, deoarece culorile oscilau în funcție de lumina sau de starea lui de sine. Un bărbat cu trăsături masculine, parcă scoase din revistă, sau cel puțin așa își spunea ea în serile în care îl privea uitându-se la televizor cu o bere în mână și avea timp să ii analizeze fiecare trăsătură. Fiecare rid din jurul ochilor și chiar și acea cicatrice de pe frunte. Acele buze, care deși erau crăpate de cele mai multe ori, ea le consideră cel mai frumos lucru văzut, perfecte prin imperfecția lor. Bărbia scoasă în evidență și linia maxilarului atunci când se enerva. Corpul muncit, musculos dar cu multe zgârieturi și cicatrici. Acel tatuaj de pe gât cu deviza infanteriei marine " Semper Fi " îi aducea mereu aminte de ce nu își trăiește visul. Pentru că a vrut să rămână cu ea. Amintirea în care el a decis să renunțe la marină o să îi rămână mereu în minte. Mai ales cuvintele acelea " Tu ai devenit noul meu vis. " . Bineînțeles că visul, după ceva timp s-a transformat într-un coșmar. Unul din care nu se poate trezi. Viața pălmuindu-i pe cei doi de neîncetate ori. Mai ales de când s-au mutat împreună. Primele zile au fost un rai pentru cei doi, sărutări in fiecare minut, fericire peste tot, aveau impresia că iubirea lor o să le tina de foame. Atât de îndrăgostiți au fost încât Shannon a orbit. A uitat tot ceea ce înainte îi făcea plăcere. Foile cu desene stau acum aruncate în pod, într-un loc de care nici ea nu își mai amintește. Și de ce și-ar aminti ? Nimic nu e mai frumos decât bărbatul ei. Niciun desen nu va atinge acel punct, de ce să se mai chinuie. Acum are alte lucruri de făcut, trebuie să se îngrijească de casă, să meargă la lucru, să îi gătească iubitului ei, să plătească rate și datorii și curand, probabil, un copil. Arta a murit, dar viața merge inainte. Cu toții datorăm o moarte. Și-a spus ea atunci cand și-a omorât iubirea pentru arta, pentru a da naștere unei noi iubiri. Cea pentru iubire.

Își ridica privirea spre Jack și strânse din buze. Înțeleg, își scoase portofelul și puse toți banii pe masă. Câteva hârtii din care își mâncau amarul. O să merg în grădină, plătește tu datoriile, te rog. Se îndreptă spre ieșirea din casa simțindu-se pentru a mia oară învinsă. Învinsă și bătută de viață. Nu pentru că renunță la o bluza, ci pentru că era nefericita. Pentru că lucrurile nu s-au așezat așa cum își dorea ea. Pentru ca în fața vieții, în fața lumii întregi, ești un nimic. Se uită la o frunzulița jumătate mâncată de o omida si se gândea că acea frunzulița e mai mare decât ea. Ca rostul ei există, pe când viața fetei nu reprezenta nimic. Trăia pentru a muri. De fapt nu trăia. Supraviețuia. Se târa prin noroi și prin umilință pentru a supraviețui. Și se simțea singura si speriată...
Se simțea singura si geloasa. Geloasă ca prietenele ei au moștenit avere. Geloasă ca Mary, care era prietena ei cea mai buna, trăia acum în New York, stând probabil într-un apartament de lux impreuna cu soțul ei. Un afacerist în lumea petrolului. Un tip care nu moștenise averea, un fost lucrător la Xerox, dar un tip inteligent și cu mult noroc.
Nici nu realizase cum trecuse timpul uitandu-se doar la acea frunzuliță, cand isi auzi numele strigat de Jack, se trezi ca dintr-o transa, de parca ar fi fost hipnotizata și acum putea sa vada totul mai clar. Se ridica si merse spre usa, acolo unde Jack o astepta.

-Imbraca-te. Bill pregătește un grătar pentru tot cartierul. Mergem și noi. Tonul lui suna dur, de parcă ar fi dat un ordin unui sublocotenent al marinei.

Fata nu mai putu comenta nimic, dădu din cap și intră în casă. Nici nu avea cum să mai protesteze. L-ar fi infuriat și nu voia să facă asta. Se imbraca rapid cu cateva din puținele haine pe care le avea și își pieptănă părul blond, își puse o bandană rosie, improvizată dintr-un material mai vechi, și își aplică un parfum, nu foarte scump, și nici de la o firmă foarte cunoscuta. Un parfum care mirosea a orhidee, primit cadou de la Jack .

- Să mergem, spuse apucandu-și geanta și trecand pe langa iubitul ei. Acesta vine in urma ei, aprinzandu-și o țigară .

Mergeau încet, unul lângă celalalt, doi oameni frumoși, un cuplu perfect în aparență, însă dacă te uitai mai atent puteai observa putreziciunea dintre ei. Nu erau fericiți niciunul, erau tineri și încă le era greu să accepte adevarul. Adevarul că viața lor nu s-a aranjat așa cum voiau ei.

Când își dădu seama, Shannon, că arata patetic, ca o soție bătută de soțul ei, ceea ce nu era, ca un fel de prizonier în propria casă, își ridică bărbia și zâmbi. Îl luă de mână pe iubitul ei, iar acesta își cobora privirea confuză spre ea.Fata doar zambea, în cele din urmă, facandu-l si pe el să zâmbească. Astfel intrară în curtea lui Bill, ca un cuplu împlinit și fericit. Când bărbatul îi observă pe cei doi, veni spre ei, dând mâna bărbătește cu Jack, apoi o lua în brațe pe Shannon, pe care o știa de când mergea pe bicicleta cu patru roti.
După ce au fost invitați de Bill să se simtă că acasă, Jack a rămas cu el să discute câte ceva, iar Shannon se plimba prin curte căutând cu privirea pe vreo prietenă. Nu îi luă foarte mult, pentru că tinerii, cei între 20-23 de ani, erau langa gard cu câte un pahar de bere în mână .

- Nora, strigă blondina răzând și venind spre ea. Nici nu ajunse bine lângă ea ca se trezi cu ea în brațe.
- Shann, după ce o eliberă din stransoare se uita la ea. Nu te-am mai văzut de ceva timp. Ai pierdut ceva petreceri monstruoase. Chad, a tras chilli pe nas, trebuia să il vezi. Nu ne puteam opri din râs. " Ustură, ustură, ajutor, apă ". Shannon împreună cu ceilalți pufni în ras. Înafară de Chad, care îi înjura pe sub mustăți.
- Se pare că ați petrecut pe cinste, fata zâmbi intr-un colț al gurii, mă bucur să aud asta. Eu am fost cam ocupată, știți voi cu Jack si cu munca.
- Înțelegem. Totuși, bine că nu ai fost la petrecerea aia. Abia rezist cu ăștia care fac glume pe seama mea, nu cred că te puteam duce și pe tine. Chad adaugă, facandu-i pe toți să râdă.

Jack stătu cu Bill și cu prietenii lui toată seara lângă grătar, iar Shannon rămase cu vechii ei prieteni. După ce au decis să joace Beer-pong, mai exact dupa cinci runde de Beer-pong, Shannon începea să pășească destul de greu și să ameteasca. Iar cand Nora scoase o sticlă de vodkă, s-au schimbat lucrurile, pentru că Shannon nu era tare la băutură, iar după două pahare, nu mai știa ce se întâmplă în jurul ei. Dansa si vorbea in franceza cu toată lumea, când în sfârșit, Jack își dădu seama de hărmălaia din jur, se albi la față. Simțea că intră în pământ de rușine, iubita lui, viitoarea lui soție si mamă a copiilor lui, se îmbătase. Din nou. După ce deja discutaseră despre asta. Își mușcă buza nervos si merse cu pași mari spre ea.
-Shannon, mârâi la urechea ei și o prinse de brat, ce crezi că faci ?
-Oui, mon amour, râse scurt, je me amouse avec mes amis.
- Mergem acasă. Își puse mâna in jurul taliei ei apoi își luă la revedere de la vecinul lor.

Și încă o noapte fusese distrusă.

N.A
După cum putem vedea, Shannon a eșuat. Cum de multe ori o patim si noi, fie că e vorba de job, de un test sau de un concurs.
Haideti să vedem dacă Shannon mai are o șansă să se ridice si cum o va face.