Zalmoxis I.Phoenix

Pilot

- Flashback, 2004 -

Părul negru îi flutura în timp ce urca scările spre mansarda ei. Mansarda ei, lumea ei, camera ei. Odată ce intrai acolo puteai simți parfumul fetei, deoarece doar ea intra acolo, era doar locul ei. Păstra tot timpul curățenie și totul era la locul lui. Era o perfecționista, totul trebuia să fie fără cusur. Micul fotoliu, așezat lângă geam era mereu curat, fară urmă de praf. Și era normal să arate așa, acolo era locul ei preferat. Putea privi spre livada plină cu meri, soarele intra perfect pe geam și avea lumina perfectă pentru a desena. Desena mult si adora asta. Doar că ea nu desena peisaje, caricaturi, busturi, șcene istorice sau de dragoste, cum faceau alte prietene și colege talentate la desen. Își folosea creativitatea în alt mod. Desena fustite si pantofi asortați. Eșarfe si berete. Rochii și bijuterii nemaivăzute. Deseori trecea pe la croitoria lui Michelle și îi ducea unele desene sau o ajuta la cusutul unor rochii. Bineînteles că rar cumpăra cineva o rochie mai extravaganta, in micul orășel din Texas unde locuia, nu prea existau evenimente unde puteai îmbrăca o rochie eleganta. Doar cei din clasele mai înalte dădeau petreceri la ceai, în rest toti mergeau la petreceri cu gratar, unde puteai dansa pe muzica country si bea bere ieftina. Petreceri la care rar mergea, prefera să își facă temele in mansarda ei, sa deseneze sau sa își imbrace păpușile vechi în rochițe făcute de ea, din materialele ramase de la Michelle. Și avea mult talent. Știa să mânuiască creionul și acul precum o profesionista, hainele păpușilor ei erau chiar mai frumoase decat cele în care sunt îmbracate papușile scumpe din magazin, așa că mereu prietenele ei se înghesuiau alături de mamele lor cand ea vindea la un stand din livada ei , haine de păpusi și bijuterii făcute manual. Iar banii facuți îi strangea într-o cutiută și îi folosea la cumpăratul materialelor și acelor necesare pentru a-și face propriile haine. Așa că iat-o pe Shannon, la zece ani talentată precum niciun alt copil și cu bani caștigați chiar de ea. Părintii ei erau mândri nevoie mare de ea.

Fata își dă parul lung pâna la umeri dupa urechi și iși pune o pamblică turcoaz, pentru a potoli părul rebel. Se așează pe jos, cu fundul pe o perina rotundă și scoate un pix și o foaie din geanta roșie de școala. Își pune coatele pe masa și începe a scrie o scrisoare pentru sufletul său .

" Dragă Shannon,

Deși ești o fată ce locuiește in Texas, nu ești o oarecare față din public. Nu ești ca toți ceilalti din orașul ăsta. Ai un dar. Ai un talent, nu îl irosi. Tu nu vrei să ai decât un butic unde să coși mâneca unei cămași ce aparține vreunui călareț de tauri. Nu vrei Texasul. Parisul e destinul tau. Rochiile tale merită purtate de cele mai mari staruri de la Hollywood și cele mai faimoase top modele ale lumii. Te rog, nu te limita la mediocru. Nu îți uita țelul. Nu asculta vorbele colegei care iți spune ca ai vise prea mari. Nu uita, cei ce nu au vise mărețe vor trai viața unor oameni marunți. Parisul este locul unde vrei să ajungi. Fă tot posibilul să ajungi acolo, lupta, stai în picioare orice ar fi. Pleaca din orașul ăsta, te rog. Să nu fie in van toată munca pe care o depun acum. Eu nu merg la joacă cu ceilalți copii, eu stau cu Michelle si cos haine. Eu nu chiulesc de la ore, vreau sa fiu eleva perfecta. Eu nu fug în serile de vineri la petrecerile country ale lui Bill, ci îmi cos cămașa pentru a doua zi. Fac asta pentru tine, Shannon. Fă asta pentru tine. Iar atunci, când te vei intoarce acasa, le vei râde în față tuturor celor ce au încercat sa te doboare. Tuturor celor ce ti-au spus că nu ești realista. Nu realiști schimba viitorul, cei nebuni o fac. Esti destul de nebuna sa crezi ca iți poți schimba viitorul ? Dacă da, atunci te asigur ca o vei face. Acum totul depinde de tine dacă vrei să rămâi doar o fată creativa, in Texas și nu unul dintre cei mai cunoscuti designeri din lume.Gândește-te bine la ce vrei să faci. Îmaginează-ti cum ar arăta viața ta dacă ai pleca din Texas. Parisul, cum ar fii viața ta în Paris. Vrei să ai aceeași viață ca a mamei ? Vrei să ai grija pâinii pentru urmatoarea zi ? Vrei să te împrumuți la vecini de bani, pentru caietele si creioanele copilului tau ?
Ei bine, dacă acum când citești asta ești pe balconul hotelului Plaza, și rasfoiești revista Runway dând din cap la unele creeații, felicitări Shannon Rose Lane, ai reusit. Ai reușit imposibilul, eu, Shannon de 14 ani sunt mândră de mine în viitor. Dar dacă speli covorul și copilul iți plânge că ceilalți râd fiindcă nu are bani de tabăra în care merg toți, iar sotul tău se uită peste facturi îngrijorat, atunci nu te descuraja, talentul nu ți se pierde în timp și încă mai ai o speranța. Ia-ți familia și cu ultimii bani pleacă din oraș. Pleacă din orașul ăsta blestemat, care iți limitează viața .

Cred în tine,
Shannon, 10 ani "

Lasă pixul jos și zâmbește larg. Își da jos pamblica muscandu-și buza inferioară și o strânge în pumn. Pune scrisoarea într-un plic alături de pamblică și umezeste cu limba partea cu lipici. Pe scrisoare scrie un simplu Future .

- Shann, la masă ! Fata aude glasul mamei sale și se ridică de la măsută, punând scrisoarea între două cărți din bibliotecă.

N.A
Vreau sa dedic aceasta carte, in primul rand, tuturor adolescentilor cu un vis maret, dar care sunt descurajati de altii, tuturor celor ce vor sa fie diferiti. Un fel de motivatie.
Succes !