V-am povestit despre prietenii mei și de orașul meu dar despre mine nu V-am spus așa multe....
Sunt o fata linistita.Cand părinții mei ai murit am spus ca eu nu am pentru ce sa trăiesc.Incercam de multe ori sa fug din oraș sau sa pun pe cineva sa mă omoare pentru a scăpa de aceasta povara.Era atât de greu în loc sa fiu un copil normal ca toți ceilalți care făcea păpuși din porumb și se jucau,eu trebuia sa învăț cum se conduce un oraș, cum sa nu- mi ridic mana brusc deoarece puteam sa omor,cum sa mă apar,Cum sa lupt și multe alte lucruri care m-am făcut mai rece tot timpul acesta.Incercam sa mă gândesc ce este pe lângă acest oraș și de ce este un zid...ce se poate afla acolo și atunci am zis neapărat ca vreau sa plec..mi-am strâns lucrurile și m-am dus la marginea tărâmului. .era gol....și am urlat "MULTUMESC DOAMNE am alergat....și când deodată BUM m-am lovit!!! Dar ce era acolo..era ceva transparent și foarte lipicios așa ca m am dus sa vorbesc cu DUHUL.
