Timpul a trecut și oamenii au început sa mă creada.Era bine.Intr-o zi am aflat ca trebuie sa pun legi pentru tărâmul și oamenii din el.Nu aveam ce sa fac așa ca am scris.
"1.Nu se bate nimeni.
2.Nu se jignesc nu ajung la lucruri mai rele.
3.Femeile nu avorta.
4.Se plătește cu monezi.
5.Lumea sufera daca nu accepta aceste legi.
......
......""
Aceștia au fost de acord.Ma plimbam în fiecare zi prin tărâm. Mă uitam ce face fiecare și Cum se descurca.Stiam cine ce face.Cati copii au și dacă au cu ce sa-i crească. Eram mulțumită de tot ce se intampla.Nu era nimeni arogant.Stiau ca vreau sa-i ajut și nu vreau sa-mi dezamăgesc părinții. Copiii mă iubeau.Pe femei le ajutam.Iar bărbații mereu radeu cu mine.Toti erau relaxați. Pana într-un moment când un copil a găsit zidul..A venit rapid la mine și m-a întrebat ce este..Nu i-am spus...și tot așa lumea ...încerca să vadă ce este acolo.
