Seară de seară, mă spovedesc la cer
Mă pierd în sufletul meu stingher.
Nu-i nimic vesel, nu-i nimic sincer.
Devin uşor un simplu vis efemer.
Sunt un copil abandonat,incătuşat,
Un țipăt disperat de soartă uitat,
Un suflet curat de stele adoptat
Şi un gând filozofic neajutorat.
Vă zâmbesc larg,cu exprimari succinte,
Când in minte îmi țin o mie de cuvinte.
Trecutul meu cuminte lasă oseminte sfinte
Şi îngroapă-ncet orice fel de crezăminte.
Rămân doar un partizan derbedeu
Când iubirea se simte tot mai greu.
Unica linişte nocturnă ma alină mereu.
Daca ura-i un zeu,eu voi fi veşnic ateu.
