Suntem stăpânii destinelor noastre
În viață,doar nişte suflete sihastre,
Doar stropi de ploaie pe câmpii albastre,
Firimituri şi praf de stele printre veşnicele astre.
Suntem prada fricilor,a viciilor.
Intr-o lume a vocilor, a sacrificiilor,
Nu mai deținem cartea principiilor.
Nu ne mai regăsim în sânul ploiilor.
Suntem nişte umbre ale vieții
Noastre sumbre,ale umanității.
Ne curge prin vene sângele dreptății,
Pierzând incetişor conturul realității.
Suntem ceea ce iubim, ce trăim.
Luptăm cu noi când păcătuim.
Ne ferim de cuvinte,ne inrăim,
Ne îngropăm in vise şi murim.
