Sus pe deal, peste colină
Creşte viață şi virtute.
Lupul alb şi luna plină
Veghează satele tăcute.
Sus pe munte, la izvor
Unde cei viteji trăiesc,
Petrece un întreg popor
Pe pământul strămoşesc.
Joacă mândrele la horă
Şi ostaşii bravi zâmbesc,
Căci e frate lângă soră
Şi la luptă-n zori pornesc.
Dupa ore, dupa ani
Batalioanele răsar.
Sunt conduse de romani
Şi năvălesc în grabă iar.
Vin sute, vin chiar mii !
Luptă dragii mei străbuni
Să-şi apere bătaia inimii
De nemărginitele legiuni.
Coama roşie şi căciula
Se oştesc până la moarte.
Să dispară toată mila!
Să rămână ce-i desparte!
Din țara sabiei de patimi,
Să răsară flori de mac!
Şi să curgă mii de lacrimi
Din sufletul meu de dac!
