Neprevazut

Oare?

Era Em care a auzit ce mi s-a întâmplat..
Em: Da-l naibii! Așa face mereu și totuși toate fetele mor după el. E un bou!
Eu: Dar ce i-am făcut eu lui?
Em: Nimic. Hai, ridica-te.
Mă ridic si mergem împreună la clasa. Am bio..plictiseală. La un moment dat un avion aterizează pe banca mea. "Stai departe de Max și totul o să fie bine, altfel o s ai de a face cu mine! Te pup, dulceață!". Ce dracu'?! Sunt mai mult ca sigură că era de la Alisha care se holbează la mine în continuu de câteva minute.

În pauză

Em: Ce ai? Toată pauză n-ai scos niciun cuvânt...spune ea îngrijorată.
Eu: Eh...mm..nimic
Em: Te bâlbâi, e clar că ascunzi ceva! Spune, altfel știi și tu ca o sa aflu într-un fel sau altul. spune uitându-te urât la mine.
Ii povestesc de avion si de bănuiala mea.
Em: Mai mult ca sigur ea este!

Se sună...

În clasă

A(Alisha): Ai primit avionul...nu-i așa? spune râzând cu proastele ei.
Eu: Mda..nu mă sperii și că sa știi eu n-am nimic cu iubițelul tău, aproape că nici nu-l suport!
A: Vai! Vai! Vai! Ce bine știi să minți, uitati-va la ea, săraca..face pe nevinovata. Fato! Cu mine nu-ti merge. Târfa, se crede si ea importantă! și în următoarea secundă palma ei face contact cu obrazul meu  " Te-o pălmuit, ce sa mai!" taci constiintaaaa!..fix în momentul acela intra Max. Ii pica fata când mă vede pe jos și păpușa lui pește mine, încercând să-mi zmulga părul.
Max: Ce nai....Alisha?! ALISHAAAA!și o trage de pe mine. Ce dracu' faci?
A: Eu?! Pai..ea a fost de vină ..ea mi-a spus că sunt târfă!
Eu: Ceee?! Tu mi-ai spus și tot tu m-ai pălmuit!
Max se uita prin toată clasa sa vadă dacă cineva are ceva de spus. Nimeni, la naiba! Nimeni! Serios oameni buni, serios?? O lasati p-asta' să mintă deși ați văzut cu ochii vostrii ca nu-i adevărat. " Ăă...alooo, doar e iubita lui Max siiii...Cine-i Max? Ăhă, bad-boyul școlii , i-ar snopii în bătaie pe toți dacă ar vrea."  taci, taci, taci, taciiiiii!
Max: Recunoaște macar acum, Ada! Nu pot să cred cât de falsa poți fii!
O ia pe Alisha care și-a rupt saraca de ea o unghie și pleacă.
O să mor, o să mor! Ies nervoasă pe ușă clasei și mă îndrept spre dulapul meu când simt cum mi se înmoaie genunchii și cad.

La spital

Deschid încet ochii și văd un doctor lângă mine.
Eu: Unde sunt?
Doc: Sunteți bine, sunteți la spital. Ati leșinat la școală. Un băiat v-a adus aici în graba.
Eu: Un băiat? Cine?
Doc: Așteaptă la ușă ..îl chem?
Eu: Va rog.
Doctorul îl invită înăuntru și pleacă. Când mă uit îl văd pe Max?!! Ce nai...
Max: Hei, Ada! Ești bine?
Eu: Ce-ți pasă?spun enervandu-ma când îmi aduc aminte de cele întâmplate la școală. Mersi că m-ai adus, dar acum poți să te întorci la iubitica ta sensibilă si inocenta!!
Max:...gelozia asta...spune și afișează un zâmbet pervers.
Eu: Nu sunt...nu apuc să termin ca îi sună telefonul și răspunde

Conversație telefonică

Max: Alo?
A(Alisha): Iubi, unde esti? După ce m-ai părăsit lângă școală sunt foarte îngrijorată.. spune cu o voce pitigaiata.
Max: Da, sunt bine, discutăm noi mai târziu...
A: Dar...
Max închide telefonul

Max: Așa ..unde ramasesem, spune si se aseaza pe scaun lângă patul meu.
Eu: Plea-ca!tip, încât cred că m-ai auzit tot spitalul.
Max: Nu vreau! spune la fel de tare.
Eu: Ăhhhhh! Ce vrei de la mine?!întreb numai să scap de el. "Da..sigur ca vrei sa scapi de el...mai mult ca sigur că asta nu vrei! Alooo, baiatul sta lângă tine in loc sa stea cu Alisha și tu îi spui sa plece...ce om.." taci..taci, taci, conștiința proastă!
Max: Recunoaște și atat!
Eu: Nu sunt...spun enervandu-ma atât de tare, dar nu apuc să termin deoarece simt ca nu mai am aer si nu mai pot să respir. Încerc să respir pe gura dar nimic. Închid ochii și cad într-un somn adânc.

Perspectiva lui Max

Eu: Recunoaște!
Ada: Nu sunt...și se oprește brusc. Mă ridic speriat de pe scaun.
Eu: Ada! Adaaa! Ești bine?!!
Degeaba, nu răspunde, trage aer pe gura..e toată roșie la fată..cade. O, Doamne ce am facut?! Fug după doctor.
Eu: Domnule doctor, Adaa...Ada nu respira!
Doc: Chemați asistentele in salonul pacientei, acum!
Aștept la ușă...ce tot afc acolo, a trecut o oră...deja încep să mă învinovățesc.. E numai vina mea! Doamne, să nu plătească nimic, te rog! Țin prea mult la ea ca să o las să plece! Te rog! În secunda doi, doctorul iese pe ușă.
Doc: Am reușit să o calmăm. Trebuie să stea conectată la aparate așa e cel mai sigur.
Eu: Cat de grav e?
Doc: Destul de grav. Pacienta nu trebuie să se enerveze sau să se supere..va rog să aveți grijă cum și ce discutați cu ea!
Eu: Sigur, mulțumesc!