Dollhouse |H.S| •Tradusa•

Capitolul 1

Holly

Mi-am deschis ochii inflamați incet, nu dupa mult timp am realizat ca vederea mea este blurată și nu îmi pot simții picioarele.

Confuzia punând stăpânire pe mine imediat ce am realizat că nu am nici o idee unde dracu sunt. Ce se intampla? Sunt prea obosita sa gandesc in momentul asta...

M-am ridicat din patul de fetițe in care am dormit. M-am uitat prin cameră si nimic nu părea familiar. Oh, nu... Ma pot gândii la ce este mai rău...

Am fost răpită? Locul acesta nu arata ca un loc unde si-ar ține un criminal victima... Este ciudat si nebunesc, toata aceasta situatie ciudata ma face sa respir mai repede. 'Stai calma, Holly. Stai calma.'

Inca confuza, am inceput sa examinez dormitorul imens. In camera sunt 10 paturi, 5 sunt aliniate pe dreapta si 5 pe stanga. Tot dormitorul este de culoare baby pink(suna aiurea in romana), se mai afla si o plasma uriașa si langa un raft cu diverse DVD-uri si cărți.

Atentia imi este captata de toate cele 10 paturi. Este ca in alba ca zăpada sau ceva de genul? Paturile au pături înflorate si perne mari pufoase.. Ma simt ca intr-o camera de joaca pentru copii.

Bine, serios acum, unde dracu sunt? Nu imi amintesc nimic si sunt foarte speriata. Lacrimi incep sa imi blureze vederea simțind cum nebunia pune stapanire pe mine. Asta trebuie sa fie un vis.

Inainte sa imi dau seama, lacrimile incep sa imi curga pe obraji. Sunt terifiată, deja incep sa ma simt stupida, o fata de 18 ani plange din asa ceva... Adica, serios acum, asta trebuie sa fie un vis... Nu? Oh, te rog sa fie un vis.

Am inceput sa ma ciupesc sperând ca o sa ma trezesc... Dar realitatea m-a lovit, acesta nu este un vis sau vreun coșmar, jur ca o sa imi sară inima din piept. Nu.nu.nu. Cum s-a intamplat asta?! De ce eu?! Nu!

In secunda următoare mam prăbușit oe podea. Asta este prea mult.. Am inceput sa plang si sa tip uitând sa mai si respir, in momentul asta nici nu mai stiu cum dracu sa respir. Sunt terifiată, vreau sa ies afara de aici dar nu este nici o fereastra doar usa de la dormitor, si in nici un caz nu o sa ies pe acolo.

Nu am nici o idee.

Dintr-o data, usa se deschide usor si o fata draguta de varsta cu mine intra cu un zambet mare pe fata. Are parul negru prins intr-o coada de cal si este îmbrăcată ca Dorothy din 'Vrăjitorul din Oz'. Asta chiar devine ciudat.

"Buna, Holly, sunt Juliet. Cum te simti?" Deci numele ei este Juliet.. Ce vrea de la mine?

"Unde sunt? Ce s-a intamplat?" Am intrebat neputând sa imi controlez respiratia. Pur si simplu simteam cum imi ies din minti. Unde sunt prietenii mei Lucy, Alex, Lucas, Ava, si Mia? Unde este familia mea? Unde este mama, tata, Dakota, Fawna, Jim si Mayt? Imi urasc frății, dar acum, tot ce imi doresc este siguranta lor.

Mainile au inceput sa imi tremure si am intrat in panica. Mi-am pus mainile pe piept începând sa ma scarpin. Lacrimi de tristețe au inceput sa imi curga pe fata si am inceput sa plang incontrolabil.

"Holly, relaxeazate. O sa fii bi-" Juliet a fost întrerupta de sunetul ușii deschizându-se. Oh nu, mai este cineva aici. Nu, asta nu poate fii bine.

Un barbat arătos in jur de 20 de ani îmbrăcat tot in negru intra in camera. Are parul lung si cret si niste ochii verzi electrizanti. Arata înspăimântător si intimidant, si ma face sa ma tem si mai rau pentru viata mea.

"Um, Harry, abea s-a trezit. Este putin panicata si speriata." Juliet l-a informat pe barbatul care se pare ca il cheama Harry. Cum poate Juliet sa ii spuna lui Harry ca sunt putin panicata si speriata? Sunt absolut terifiată!