-Ți-am găsit carnețelul pe banca din parc. Erai atât de panicată în dimineața asta la liceu . Credeai că l-ai pierdut definitiv. Era căzut în iarba înaltă şi uşor deschis la o pagină oarecare.
-Mulțumesc. Şi ai-
-Nu, nu am citit. Stai liniştită, am întrerupt-o pe mica mea floare.
Zâmbetul larg ,plin de viață, i-a reapărut pe fața sa angelică. S-a întors cu spatele şi a plecat liniştită către casă.
