Heartbreaker (H.S. fanfiction)

Cap 2

        Simt cumva...miros de menta? Sau stai...ce fel de ierburi sunt astea? Imi gadila nasul... Ce se intampla? U-...Unde sunt? Un val de intrebari imi invadeaza mintea profund afectata.                                            Niste ochi verzi imi cerceteaza curiosi fata. Ochi verzi... stai, imi amintesc de ei! Nu se poate!

-Ce drac- Ouch! Ma ridic brusc, insa imediat simt cum mi se incetoseaza privirea si capul sta sa-mi explodeze, iar doua maini ma imping usor sa ma asez la loc.

-Linisteste-te! Totul e ok acum. Esti in siguranta.

-Ce? ...nu... U- Unde sunt? am soptit confuza.

-Hei, e in regula. Ai lesinat si nu te-am putut lasa langa nenorocitul ala, si oricum, ce cautai, la ora aia, singura prin locurile alea periculoase?

-Ugh.. Ai putea sa, stii tu... nu mai vorbesti? Ma doare capul atat de tare... nu m-ai drogat sau ceva ,nu? Ugh. Am oftat extenuata si tot ce-mi doream in momentul ala era o baie fierbinte. Chiar aveam nevoie de una.

    El a zambit putin amuzat si sunt sigura ca in acel moment ma compatimea. Uram asta, insa gropitele ce s-au format pe fata lui m-au facut sa ma mai linistesc.

-Nu, eu cu siguranta nu am facut asta. Nu stiu ce sa zic despre tine inainte de a te intalni, insa... Oricum, important e ca esti aici acum.

  Si-a indepartat cativa carlionti de pe frunte, iar o raza de soare s-a reflectat in sticla imaculata a mesei si apoi in ochii sai, care pareau acum de un verde si mai parunzator. Ii mai trebuia o aura in jur si era perfect. M-am trezit ca ma holbam in nestire la baiatul din fata mea, aproape intinzand o mana spre el ca sa-l ating, voind sa ma asigur ca e real. Dar m-am oprit repede din prostia pe care era s-o fac, m-am ridicat putin si m-am uitat in jur. Stateam pe o canapea alba, din piele, in fata mea o masuta de sticla cu niste lumanari decorative pe ea, langa perete se afla o biblioteca dintr-un lemn masiv, in care se aflau multe carti, niste rame fara poze in ele si o plasma in mijlocul ei. De asemenea, prin camera se aflau si niste cutii de carton si cateva valize. Cu ochii mijiti din cauza luminii orbitoare, am revenit la atitudinea mea caracteristica si am spus pe un ton rece:

-Te intreb din nou. Unde naiba m-ai adus? La vreun hotel de lux, sau ce? Nu-mi spune! Esti vreun ciudat plin de bani, care a profitat de ocazie si pentru a-si satisface poftele animalice, te-ai prefacut ca ma salvezi din mainile unui violator pentru a-i face tu treaba?

    Am spus totul dintr-o rasuflare, fiind constienta ca teoria mea este cu siguranta gresita, dar nu se stie niciodata si stiam prea bine ca singura persoana in care puteam avea incredere totala era fratele meu, Ash. (nu credeam o iota din ce-am spus)

   A ras din nou la vorbele mele, ochii ii straluceau, iar gropitele si-au facut iar aparitia, dar in special cea din partea stanga a fetei. Intreaga sa figura imi emana o stare de calm absolut si chiar...incredere. Desi trasaturile sale erau aproape copilaresti, numai simpla sa prezenta imi trimitea niste fiori electrizanti in corp; chiar simteam un mic disconfort in zona stomacului (dar am preferat sa cred ca era senzatia de foame) si chiar m-am simtit un pic stanjenita pentru un moment, avand in vedere pozitia in care ma aflam. Si de ce avea efectul asta asupra mea? Nu... Nu se putea intampla din nou! Nu puteam eu sa las sa se intample din nou.

-Daca ai terminat sa te holbezi la mine si ai iesit din starea de visare, as vrea doar sa-ti spun... TU TE AUZI CE SPUI?! Pe bune, esti foarte amuzanta. Si nu, nu e nici un hotel de lux, e doar apartamentul meu.

    Simteam cum fata imi ia foc si nu am mai putut suporta sentimentul de rusine. M-am ridicat brusc, surprinzandu-l pe tip, dar si pe mine, cand, deodata, am simtit o stare de ameteala, dar m-am sprijinit de un perete si am inchis putin ochii ca sa imi revin.