Orice fiinţă de pe Pământ are un defect,absolut nimeni nu e perfect.
Însă oamenii cred ca perfecţiuna există şi că dacă eşti mai rautacios ea apare şi te face o persoană de nedescris...
Am încercat să nu caut perfectiunea ,dar prietenii mei au insistat aşa ca am decis sa accept .
Până la urmă oameni care eu îi credeam prieteni mi-au demonstrat că prietenii nu există... deci,eu nu am prieteni ci cunoştinţe.
Şcoala s-a transformat într-o clădire în care "prefecţii" conduc totul,profesorii erau conduşi de către perfecţi şi cei care erau simpli şi învăţau, erau luaţi drept "tocilari"...
Biblioteca era un loc unde bârfele invadau spatiul şi cărţile necitite zăceau pe rafturile prăfuite.
Nimic nu mai era normal...recunosc ca am renunţat sa ma mai comport aşa urât cu oamenii care erau la fel ca mine, la fel ca ei...toţi eram la fel,dar comportamentul,dorinţa de a conduce un grup uriaş de adolescenţi i-a condus pe toţi la un comportament mizerabil...
Pentru că am decis sa renunţ la acel comportanent am fost declarată "tocilară" ,le-am respectat dorinţa, dar nu a fost îndeajuns...
La fiecare colţ eram barfita,batjocorita sau hărţuită de cate un perfect/ă.
Am decis sa fiu indiferenta, pe timpul zilei ma comportam de parcă nu îmi pasa ,dar noaptea...noaptea era diferit, plângeam, nu dormeam, era un haos total in mintea mea.
Asta este dovata ca oamenii nu au două ci zece feţe, toate zece nişte zdrenţe...
CITEȘTI
Viata...
RandomViaţa poate fi perfectă, poate fi răutăcioasă şi poate fi contra ta mereu. În cazul meu este contra mea... Viaţa mea putea fi normală ,dar din păcate există oameni in care pur şi simplu nu poti avea incredere,pur si simplu se prefac ca sunt prieten...
