***
Îmi ești în minte de când te-am întâlnit, nu ai plecat nici măcar pentru o clipă. Ai ales să umpli lumea mea de tine și totuși, să stai departe. Ai ales să mă lași în iadul meu, să sper, să-mi cânt dorința, să mă lupt cu mine și să url...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am deschis larg ochii, închizându-i mai apoi din pricina luminii puternice. De ce uit mereu să trag nenorocita asta de perdea?! mi-am spus.
M-am ridicat în picioare și m-am îndreptat spre geam. Spre marea mea uimire, totul era alb, iar mici fulgi de catifea încă invadau pământul cu rapiditate. Am schițat un zâmbet, gândindu-mă că ultimul meu gând de aseară a fost la zăpadă. Îmi era dor să simt frigul, să-mi târâi picioarele prin covorul alb și pufos. Îmi e dor de copilărie chiar dacă am doar 16 ani. Ce?! Nu e ilegal?!
M-am uitat in jos la picioarele care leneveau goale pe parchetul rece, luându-mi privirea de la fereastră, cu greu, am ieșit din cameră și m-am îndreptat spre bucătărie.
Pe scaun, cu cotul rezemat de masă și cu o cană de cafea în mână, mama privea știrile de dimineață. Am dat un leneș bună dimineața și m-am așezat pe scaunul de lângă.
Cum a fost seara ta? mă întrebă ea fără sa-și desprindă privirea de la ecranul fixat pe perete.
Ăăă... ca toate celelalte, răspund eu fără să intru în prea multe detalii, nu sunt genul ăla de persoană care să inunde cu informații, m-am ridicat de pe scaun, am luat o cană și am umplut-o cu cafea, mai bine zis, cu lapte.
Te-ai mai gândit? Cum rămâne cu vacanța noastră? de data asta m-a fixat cu privirea, ridicând o sprânceană în semn de protest.
M-am întors, cu cana la gură, încercând să evit un răspuns imediat, nu e chiar ce-mi doream în dimineața asta.
Știi bine că am plănuit de mult să mergem în Brașov..nu e de azi pe mâine. Nu înțeleg ce e cu tine. O să ne distrăm! Tonul ei descendent confirmă temerile mele, acum mai mult ca niciodată.
Știu prea bine ideea ei de "a te distra" și nu coincide deloc cu ceea ce-mi trecea mie prin minte.
Offff....bine! Am exclamat eu cu foarte puțin entuziasm.
Mă așteptam să-mi "dăruiască" un mic zâmbet schițat parcă cu un efort uriaș, tipic ei. În schimb, m-a luat în brațe cu căldură, sărutându-mi gâtul, așa cum o făcea odată.
***
Am urcat în camera și m-am băgat în pat, picioarele mele încercând parcă, disperate, să caute căldura. Peste puțin timp m-am trezit moțăind în fața unui bol cu cereale, cu toată atenția îndreptată asupra tavanului care-mi părea nespus de interesant în momentul acela.
***
Îl vedeam din nou. El, cel care-mi era ca o muză în vise. Acel băiat cu ochii verzi, înalt și cu un zâmbet alb. Nu-l cunoșteam, chiar daca eram la aceeași școală. Nu puteam să-mi scot din minte acei ochi, deși îi vedeam întâmplător.
