Prolog

44 2 1
                                    

***

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

***

          Stau și-mi privesc imaginea-n oglindă, să fug? să plâng? să râd? nu știu ce e mai bine pentru mine. Sunt zile-n care gândul mi-e departe de aici, de mine. Sunt zile-n care îmi e atât de dragă viața că-mi vine să o fur, s-o iau cu mine, să plec departe, să uit, sa sper.

           Obișnuiam să-mi plimb durerea pe străzile largi ale orașului, în întuneric, să mă gândesc la ce a mai rămas și ce-am lăsat în urmă, eu și cu mine.

           Pierdeam noțiunea timpului rătăcind prin gândurile mele, ore-n șir și totuși nu-mi era-ndeajuns. De ce să mă-ngrădesc cu iluzii când deja pot să-mi privesc viața, pot să spun clar că noi am fost făcuți să fim, acum, să ne pierdem, apoi, dar să ne vedem unul pe celălalt în fiecare moment, în fiecare vorbă, în fiecare gest, mereu, tu și cu mine, eu și cu tine.

           Iubesc? Oare?! De ce-mi vine atât de greu să-nțeleg iubirea? De ce-mi este atât de greu să te-nțeleg pe tine? Pe noi? Noi?! Oare există un noi, acum?

           Îmi ești în minte de când te-am întâlnit, nu ai plecat nici măcar pentru o clipă. Ai ales să umpli lumea mea de tine și totuși, să stai departe. Ai ales să mă lași în iadul meu, să sper, să-mi cânt dorința, să mă lupt cu mine și să urlu, să nu mă audă nimeni.

           Tu, cel care cânta viața și toate împlinirile ei.

           Tu, cel care închina frumuseții și libertății imn de slavă.

           Tu, cel care-mi părea-i atât de pur și însemnat, lipsit de ură și răutate, acum bântui inima mea ca un păcat nestins, lovind cu pumnii în ce a mai rămas de-al meu, din tine.

           Îmi vine atât de greu să-mi las mintea să zboare-n altă parte. De-aș putea, aș face-un pod, un drum până la tine, doar să te văd pentru o clipă, doar să-mi pun brațele pe lângă trupul tău, să te am aproape, să-ți simt fața cu ochii-nchiși, să-mi amintesc de tine, ș-apoi să plec.

Un nebun cu ochii-nchișiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum