Suflet Vechi

Capitolul I

- Ciudat! Spuse Odin. Azi timpul a trecut mult mai repede ca de obicei. Mereu pierd noţiunea timpului când stau aici.

- Ce faci aici, fraiere? Îţi cauţi prieteni?

- După cum vezi citeam.

- Mda. Mereu vi aici, bănuiesc că acest copac e important pentru tine.

- Ai dreptate.

- Aşa ne gândeam şi noi, afişând un rânjet sinistru pe faţă.

Imediat Odin fu prins de Ron şi aşa zişii lui prieteni.Îl imobilizaseră şi îl legaseră cu o funie de picior şi l-au atârnat de o cracă a copacului mult iubit.

În tot acest timp băiatul nu protestase, nu pentru că era un laş ci pentru că nu voia să bage în seamă incapacitatea lor de a înţelege. Are un metru şaptezeci de centimetri, nu chiar înalt, dar nici scund, un fizic modest, niciodată nu a lucrat astfel încât să fie un Adonis, dar nici nu putea să se limiteze la ce avea natura de oferit în cazul atrofierii muşchilor. Şaten cu ochii negri a căror sclipire arătau sinceritatea şi inteligenţa lui.

- Ciudată soartă, ştiu că am acest nume din cauza acelei vrăjitoare, dar nu îmi imaginam că o să am şi aceeaşi soartă ca zeul. Poate şi eu o să capăt darul poeziei şi al cunoaşterii oculte dacă stau aici, râse el.

- Au făcut nişte noduri zdravene, asta este, acum nu am ce face

Şi stătuse el acolo până a doua zi dimineaţă când mama lui a venit să-l caute.

- Ţi-am spus să ripostezi!

- Şi eu ţi-am mai zis că nu se merită...

- Off, nu mă pot înţelege cu tine.

-"Tot ce îţi trebuie ţie este răbdare..."