cum e sa "simti"? sa "traiesti" cu adevarat? eu n-am parte de asa ceva. eu simt doar vantul trecand pe langa mine. si traiesc doar invartindu-ma in jurul meu. dar ce e cel mai urat, este ca toate aceste non-simturi se amplifica cu fiecare zi trecuta, creand un vid si mai mare in care ma scufund incet-incet.
amalgamul acesta de nereusite combinat cu celelalte "ne-uri" formeaza o adevarata furtuna inauntrul meu, dar si in jurul meu. si chiar daca as indrazni sa vreau sa scap de toate poverile acestea, stiu ca e imposibil si stiu ca as fi pedepsit crunt de catre Mai Marele lumii.
in schimb, pot sa continui sa-mi duc existenta insignifianta la nesfarsit, lumea deparatandu-se de mine prin acea bariera invizibila, dar de care fiecare stie ca se afla acolo.
sau as putea sa incerc sa dovedesc lumii ca poate sunt si eu bun de ceva si ca am un scop in viata. dar aici se spune stop, pentru ca eu nu am un scop in viata.
