Pot fi eu răpitorul tău?

3.Am să mor..aici și acum.

* Imi cer mii de scuze că nu am mai postat de multă vreme dar nu prea am avut timp , promit să postez mai des.Din 2 in 2 zile cel mai probabil.Mulțumesc celor care îmi citiți povestea și sper din suflet să vă placa! Kisses * 

Inima îmi bătea nebunește si lacrimi reci au început să curgă din ochii mei.Eram terminată..dacă mă găseau eram ca și moartă.Mi-am analizat în cap opțiunile pe care le aveam : 1.să intru într-una dintre camerele din fața mea și 2.să aștept să fiu găsită și apoi cel mai probabil...să mor.Da,nu prea aveam multe opțiuni,așa că am ales-o pe prima,normal.Am stat circa 2 secunde să îmi dau seama de unde se auzeau acele voci.Din prima cameră,așa că am ales să intru în a 2-a de pe stânga.Am apăsat nesigură pe clanță cu speranța că se va deschide si nu va fi nimeni acolo.Ei bine,1 dintre dorințele mele s-a împlinit,ușa s-a deschis,dar nu eram singură.Aveam în fața mea un fel de salon de la spital.Totul era alb,iar când m-am uitat drept în fața mea,lacrimile au început să curgă și mai tare.În patul din fața mea zăcea un bărbat de vreo 25 de ani,în perfuzii.M-am apropiat ușor de el , pentru a mă uita mai îndeaproape.Avea nişte trăsături ale feţei chiar frumoase,dar era foarte palid.Era ținut în viață doar de aparate..tot decorul ăsta de alb,m-a făcut să mă gândesc la mama mea..privirea mi s-a încetoșat instantaneu si gânduri despre ea mi-au invadat mintea.Cred că am stat așa timp de ceva minute bune,dar ceva m-a scos din transă.

- Du-te tu înainte , eu merg să îl verific pe Adam și vin și eu.

Am sărit ca și arsă și am început să caut în micuța cămăruță o posibilă ascunzătoare și atunci am observat ușa din capatul celălalt.M-am repezit pe ea încercând să fac cât mai puțin zgomot posibil si m-am trezit intr-o baie.M-am băgat ușor după ușă și apoi am început să fac singurul lucru de care depindea viața mea ... să aștept.Ușa de la cameră s-a deschis ușor și în cameră a intrat o persoana în liniște.

- Ce mai faci frate ? o voce răgușită s-a auzit , și am recunoscut-o imediat.Era Dimitri.

Încetul cu încetul mintea mea a început să facă legăturile.Motivul pentru care am fost tocmai EU răpită,de ce tocmai MIE mi se întâmpla asta.Tatăl meu era destul de cunoscut în oraș.El m-a răpit pentru cerea de răscumpărare..avea nevoie de bani pentru fratele său grav bolnav și pentru o secunda l-am iertat.M-am mișcat ușor și am îngenuncheat în fața ușii și am încercat să mă uit pe gaura cheii.Aveam privirea perfectă către pat.Dimitri s-a apropiat de patul în care fratele său zăcea,s-a așezat pe margine și și-a prins fratele de mână.

- Nu mă lăsa frate..nu tocmai acum.Luptă.Luptă pentru mine.Ești tot ce mi-a mai rămas,nu mă lăsa singur...a spus Dimitri printre suspine..plângea.

Am început și eu să plâng cu el..îmi doream atât de mult să ies de acolo și să ii fiu alături.Știu că sună ciudat,deoarece el m-a răpit,dar îl iertasem..eram o proastă,da,dar fratele lui îmi aducea așa mult aminte de mama..Dimitri s-a ridicat de pe pat și și-a sărutat fratele pe frunte.Și-a întors privirea spre ușa de la baie..pieptul meu a început să se miște nebunește în sus și în jos..daca el venea spre baie...daca el mă observa...daca el intra în momentul ala în baie..daca...Dar el nu a făcut nimic altceva decât să își șteargă lacrimile din ochi și să iasă din cameră.Am respirat ușurată și am așteptat câteva minute până să ies și eu din ascunzătoare.Am deschis încet ușa și m-am apropiat de Adam,fratele lui Dimitri.L-am privit cu lacrimi în ochi și am știut atunci că și eu aș fi făcut la fel dacă eram în locul lui Dimitri.Mi-am pus mâna peste cea a lui Adam și am strâns-o ușor.Atunci mi-am dat seama de ceva..eram incă în lenjerie intimă.Mi-am înghițit lacrimile și m-am sters la ochi,am intrat din nou în baie unde priveam o fată în oglindă.Semăna izbitor de mult cu mine..acceași ochi de un căprui intens,părul lung și șaten..dar atât.Fata din oglindă era murdară pe față cu mici zgârieturi pe ici-colo.Părul era răvășit în toate direcțiile și murdar.Obrajii nu mai erau trandafirii așa cum trebuiau ei sa fie de obicei,erau palizi..buzele erau uscate..ochii erau roșii.M-am speriat de ceea ce am văzut în oglindă dar știam că nu e deloc timpul perfect pentru un duș,putea intra oricine,oricand.Așa că m-am  mulțumit doar cu săpunul pentru față și mâini.Ghiuveta era una relativ micuță și pe marginea ei se afla un săpun cu miros de piersici.M-am spălat pe fată și pe mâini iar la contactul săpunului cu zgârieturile mele am simțit o usturime.M-am șters de prosopul mic și albastru de lânga duș.M-am pieptănat umpic și am început să caut niște haine.Am găsit in micul dulăpior din baie o pereche de jeansi de bărbați și un hanorac negru.Le-am luat imediat pe mine fără să mai pierd timp,arătam groaznic,dar aveam noroc că măcar mai aveam perchea de teniși pe care ii purtasem când m-au răpit.M-am mai dus o singură dată spre Adam și l-am mai strâns încă odată de mână.Am dat să plec dar glasul din spatele meu mi-a făcut tot corpul să înghețe..aveam să mor,aici și acum.

- Ce cauți tu aici? furia din glasul lui Dimitri mi-a făcut inima să bată nebunește , mai să iasă din piept..aveam să mor..era doar o chestiune de timp.