Schimbările Vieții

Nu-mi mai vorbi pe tonul ăsta!

Şcoala urma să înceapă,aşa că mă aflam tot în camera mea întunecată...alături de câteva cărți de gramatică şi literatură.
Alegerea mea a fost filologia ,întotdeauna mi-a plăcut să citesc ,să scriu şi să vorbesc corect gramatical  şi la fel de mult îmi plăceau limbile străine.
În timp ce eram cufundată în cărțile mele ,uşa apartamentului se deschisese ,iar eu mi-am dat seama ca mama tocmai sosise acasă...nu aveam de gând să merg s-o întâmpin,preferam s-o ignor în continuare,dar am rămas şocată când m-a strigat ,vrând probabil să discute ceva cu mine.
Am preferat măcar de data asta sa-i fac pe plac,am ieşit din pătura mea pufoasă şi m-am îndreptat spre uşă...am deschis domol uşa camerei şi am păşit cu paşi mărunți spre sufragerie.
Acolo mă aştepta o mare ,,surpriză" ...mama mea stătea în poala unui individ pe care nu-l mai văzusem vreodata...s-a ridicat , m-a apucat de mână şi mi-a spus:                  
-Ema,ştiu că poate ți se pare ciudat,dar bărbatul acesta este iubitul meu,îl iubesc foarte mult şi el pe mine...în mai puțin de un an ne vom căsători...sper să mă întelegi!
...Cum să o înțeleg?!!...trecuseră decât 3 luni de când tata decedase,iar ea avea în gând să se căsătorească. Mă albisem la față  ,sila şi ura puseseră stăpânire pe mine..abia acum înțelegeam...toată vara m-a lăsat baltă din cauza acestui tip ..din cauza lui se comporta aşa ,îl prefera pe el ,decăt pe mine ...acum totul avea un sens!
Mi-am tras brutal mâna şi am început să vorbesc cu ură...vocea îmi tremura de nervi:
-Înțeleg mamă..prin faptele tale înțeleg faptul că niciodată nu l-ai iubit pe tata...îți puteai reface viața şi mai târziu..nu după doar 3 luni de zile...în timp ce eu sufeream şi plângeam până ochii mi se umflau cât nişte cepe,tu erai cu acest individ...nu înțeleg de ce faci toate astea ...îl preferi pe omul ăsta mai mult decat pe mine,copilul tău care ți-a fost alături 14 ani de zile..iar pe nimicul ăsta nu-l cunosti decat de 2 sau 3 luni..cel puțin aşa cred...sau la càt de mult te-ai schimbat probabil il  cunosti de mai mult timp..de dinainte ca tata sa moara!...cuvintele mele erau reci si dure...mama mă fixase cu privirea...nu-i venea sa creada ca spusesem acele lucruri!
-Eşti fiica mea ,iar eu mama ta!...Nu-mi mai vorbi pe tonul ăsta!
-Cum să nu fac asta mamă?!...tu în loc să mă faci să mă simt mai bine,îmi faci din ce în ce mai mult rău....nu pari deloc afectata de tata ...te comporti de parca nu l-ai fi iubit niciodată....cum de l-ai uitat aşa de rapid?!
Se uita la mine cu ură ..mai avea puțin şi mă ucidea cu privirea.NU a mai durat mult şi fața i s-a umplut de lacrimi,bărbatul de lângă ea a luat-o în brate încercand sa o consoleze ..s-a uitat la mine şi mi-a aruncat nişte cuvinte reci:
-Nu ai niciun drept sa-i faci asta !...e mama ta ,nu inamica ta !
M-am uitat la el puțin surprinsă,părea că ține la ea şi că o cunoaşte de o viață ...dar totuşi nu eram afectată:
-Nici ea nu avea niciun drept sa-mi facă mie asta !...am preferat sa nu mai spun nimic...m-am retras în camera mea deloc afectată,m-am băgat în pătura mea pufoasă şi călduroasă ..nu am plâns absolut deloc..ştiam că am dreptate ,nu trebuia sa-i cer mamei iertare,ea trebuia să facă asta.
Poate altă dată  aş fi spus pas şi aş fi cedat..fie că eram sau nu vinovată...i-aş fi cerut iertare mamei ,nu voiam să fie supărata pe mine şi nici eu pe ea ,dar acum nu voiam să cedez..eram altcineva,nu mai eram acea Ema mereu fericită..care împraştia peste tot bună-voia ...care ar fi vrut să aibe cât mai mulți prieteni şi care nu ar fi fost în stare sa rănească măcar o muscă!
Acum eram în stare să fac înversul a ceea ce făceam înainte...dorul de tată,respingerea mamei..faptul că nu mai puteam ieşi în lume mă schimbase complet!
În timp ce gândurile şi amintirile işi faceau tot mai mult loc în capul meu  ,nici nu mi-am dat seama când am adormit.
Dimineața ,m-am trezit mult mai liniştită...imi luasem câteva haine şi mă îndreptam spre baie..speram ca bărbatul acela să nu mai fie în apartament şi nici mama!...am deschis uşor uşa şi am verificat toată casa..nu era nimeni...mă simțeam foarte bine..câteodată chiar zâmbeam când gândul ca mama nu va mai veni acasa îmi apărea în cap.
Am încercat să trec peste şi sa nu ma mai gandesc la seara trecuta...mi-am facut rutina de dimineață ,am încercat să mănânc ceva..deoarece în ultimul timp slabisem foarte mult şi speram să nu ajung o stafidă!...După ce am terminat mi-am amintit că era sâmbăta şi că luni trebuia să merg la scoala...anul asta scolar trebuia sa fie mult mai special ,deoarece trebuia să am parte de un nou început...liceul reprezenta cea mai frumoasa parte din viața unui adolescent..recunosc ..la început eram foarte entuziasmata ,dar acum nu-mi mai păsa de nimic!
Am mai meditat puțin iar după m-am închis din nou în cameră cu nişte cărți şi caiete ...chiar dacă nu mai era aşa de interesant pentru mine ,speram să încep cu nişte note bunicele.
Duminica îmi amintisem ca nu mi-am cumpărat nimic nou de şcoală..îmi trebuiau rechizite şi càteva haine noi...mi-am luat economiile ce le aveam pastrate de foarte mult timp nevrând sa-i cer ceva mamei şi m-am dus la cel mai apropiat magazin ,sperând ca nimeni să nu mă vadă!