Melanie's Story

Povestea lui

-Pentru că nimeni nu mă înțelegea. Tatăl meu îmi spunea că eu trebuie să conduc regatul, că scrisul este pentru poeți ridicoli fără un scop în viață. Eu eram mândria familiei, fiind singurul copil. Aveau multe așteptări de la mine, iar eu tot ce îmi era să îmi scriu sentimentele, spune prins în amintiri.
-Iar în pădure ai găsit liniștea de a scrie?  întreabă captivată fată de povestea spusă de Richard.
-Da. Când am văzut că nu era nicio fantomă, nimic de care să îmi fie frică, am mers și mai adânc în pădure, unde am găsit această casă, pe atunci părăsită. Am ieșit din pădure la un moment dat și am întâlnit-o pe bunica ta. Am rugat-o să mă ajute cu ce poate ea, iar în schimb îi voi da bani. Un servitor de la palat îmi aducea bani și materiale pentru reparați, iar bunica ta mâncare . Ce îmi mai puteam dori, când îmi creasem propriul paradis? spune Richard zâmbi.
Cei doi nu au mai zis nimic, doar se bucurau de liniștea naturii, de tot ce le oferă ea. Ciripitul păsărelelor devenise o melodie care ii prinse in vraja naturii, fermecați parcă, nu și-au dat seama că în spatele lor se apropia cineva. Bunica Melaniei venise și ea, însă văzând liniștea de pe chipul nepoatei sale, nu a dorit să îi tulbure.
Vraja naturii s-a rupt singură când un mic fluturaș multicolor s-a așezat pe umărul lui Richard. Melanie observându-l a vrut să îl atingă, însă apropiindu-se de el a zburat, rămânându-i în față doar privirea blândă a bunicii sale.
-Bunico! Ai venit! spune repede Melanie făcându-l pe Richard să tresară.
-Doamnă Green, mă bucur să vă revăd. Credeam că nu veți mai ajunge
- Se poate Richard să întârzi? privindu-i pe cei doi cu admirație.  Dar ai fost găsit însă de ștrengărița mea care trebuia sa rămână în afara păduri. Melanie, ce ți-am spus de pădure? dojenind din priviri pe mica aventurieră.
-Trebuia să intru...eram curioasă. zice Melanie privind-o pe bunica ei în ochii.  Era de datoria mea să aflu ce se petrece în pădurea care sperie un sat întreg.
-Dar Melanie, chiar dacă nu există nicio fantomă  care să îl fi atacat pe fiul regelui, asta nu înseamnă că nu există alte primejdii. Spune bunica Melaniei țintuindu-l din priviri pe Richard avertizându-l parcă să nu ii spună de fapt adevărul.
- Bunico, totul e perfect aici, ce poate fi rău?
-Melanie, animalele păduri sunt foarte înfricoșătoare uneori. Eu m-am obișnuit și mă pot apăra, dar tu nu ești încă pregătită. Adică tu ai venit fără nicio apărare, daca îți ieșea în cale un urs? Sau un lup? Sau.. oprindu-se la timp fără să ii zică de ce anume ar mai trebui să se ferească.
-Sau ce anume Richard? întreabă Melanie curioasă.