Only You

Capitolul 2

Un zgomot enervat răsună în toată camera,iar acest lucru mă deranjează enorm,mă trezeşte din somnul meu dulce. Îmi dau seama imediat după ce deschid ochii că acel zgomot nu este nimeni altul decât cel provocat de alarma telefonului meu care mă anunţă că este ora 6:30.
Mă dau leneşă jos din patul meu moale şi mă îndrept către baie. Intru în duş unde las picăturile fierbinţi să îmi atingă pielea fină. Am grijă să nu îmi ud şi părul, iar după ce-mi termin de spălat corpul ies din duş îmbrăcată cu un pufos şi moale halat.
Mă îndrept către chiuveta de unde îmi iau de pe etajeră periuţa de dinţii si pasta,dar nu înainte de a-mi spala dinţii ,îmi stropesc faţa cu picături la fel de calde ca cele din dus.
Îmi trec de câteva ori peria prin parul meu castaniu şi nu foarte lung,iar apoi ma îndrept către dulapul meu cu haine.
Mă decid după aproximativ 15 minute să port o pereche de blugi negrii puţin mulati, o cămaşă albă transparenta şi un sacou. In picioare mă decid să iau o pereche de pantofi cremi simpli. Aplic puţin creion de ochi, nişte rimel şi un luciu de buze pal. Decid ca de data asta să nu îmi prind părul, ci să îl las pe spate.
-Cara, ce vrei la micul de jun? Aud vocea mamei răsunând din bucătărie. Se pare că şi ea s-a trezit odată cu mine.
Nu îi răspund ,dar în schimb cobor scările, nu înainte de a-mi lua cu mine si geanta mea neagră.
-Cara, de ce nu mi-ai răspuns? Eram pregătită să urc la tine, credeam că ai adormit. Chicotesc la spusele mamei, iar ea îmi dă un pumn jucăuş în umăr. Nu mă asteptam la reacţia asta.
-Cum aş putea să adorm,doar e prima mea zi de muncă, vreau sa fie specială. Şi în legătură cu micul de jun,cred ca acest măr îmi ajunge. Spun în timp ce mă îndrept către un măr mare şi verde din coşul cu fructe.
-Dar,micul de jun este cea mai importantă masă a zilei, nu poţi să nu mănânci nimic consistent.
-Si eu te iubesc ,mamă! O iau la fugă către ieşirea din casă după ce mama îşi termină micuţul ei discurs despre micul de jun,dar nu înainte de a-mi lua cheile maşinii.
Ies din casă, urc în masina si pornesc către agenţie.
După ce ajung îmi verific telefonul şi se pare că am ajuns cu 10 minute înainte să încep.
Urc scarile clădirii şi păşesc înăuntrul acesteia. O salut pe Lena şi o întreb dacă a ajuns şeful meu. Până acum nu l-am văzut deloc,îi ştiu doar numele.
Lena mi-a spus că acesta mă aşteaptă în biroul său. Îmi aranjez sacoul, îmi bag mâna prin păr de două ori apoi ciocan la uşă, acesta acordandu-mi permisiunea de a intra.
Când intru rămân de-a dreptul şocată, bărbatul din faţa mea arată uimitor de bine şi asta doar de la spate, când îmi simte prezenţa se întoarce cu spatele către geamul imens din sticlă cu o priveliste si mai minunată faţă de ieri .
Acesta este înalt, foarte înalt, cel puţin pentru mine. Poartă pantaloni eleganţi negrii si o cămaşă la fel băgată în pantaloni. In picioarele poartă ciocate negre. Bărbatul ăsta arată uimitor în negru. Ochii lui de un verde exceptional mă primesc, iar buclele sale sunt uşor răvăşite.
-Bună, Cara! Ia un loc. Acesta sparge liniştea dintre noi în momentul în care a observat,probabil, ca mă holbez la el.
-Bună ziua,d-nule Styles! După cum ştiţi eu sunt Cara Smith. Îi intind mâna în semn de 'încântat de cunoştinţă ' şi acesta o scutură de doua ori după care o sărută. Gest la care mă aşteptam cel mai puţin.
-Dacă vrei îmi poţi spune Harry. Spune creţul cand se aşează pe scaunul său.
-Avand în vedere că eu sunt doar o simplă angajată nu cred că îmi permit să vã tutuiesc,cel puţin în timpul lucrului. Îi spun bărbatului din faţa mea, iar acestuia îi apare un rânjet pervers la auzul ultimelor cuvinte.
- Deja îmi propui să ieşim? Chicoteşte sub mustăţi după ce îmi adresează acestă întrebare.
Joci murdar Styles, hai să vedem de ce eşti în stare.
-Nu mă înjosesc atât de mult încât să invit un bărbat la o întâlnire. La auzul cuvintelor faţa sa se schimbă brusc din cea perversă în una serioasă. Deja v-am rănit egoul,domnule?

-Să trecem la lucruri serioase,domnişoara Smith. În agentia mea este multă ordine,disciplină şi seriozitate. Asta sper să găsească şi la dumneavoastră. Acesta scoate un dosar din biroul său pe care îl trânteşte. Acesta este primul lucru pe care aveţi să îl faceti. Acolo am toţi angajaţii ,până la ora 10:00 când este pauza de masă vreau să îl termini. Vei lucra doar 8 ore pe zi,iar salariul tău va fi pe măsura muncii depuse. Biroul tău este alături.
Aprob din cap şi cand îmi doresc sa ma retrag acesta mă opreşte.
-Si încă un lucru.. Arăţi mai bine decât spunea Louis. Simt cum obrajii mei se înroşesc, iar acesta schiţează un zâmbet victorios la vederea feţei mele.
Nu spun nimic şi plec. Am ieşit în cea mai mare viteză fără a-mi da seama că m-am izbit de un bărbat doar in momentul în care scap dosarul. Bărbatul peste care am dat era nimeni altul decât Louis.
-Domnule Tomlinson.. adică, Louis, îmi cer scuze, nu eram foarte atentă. Şi din nou obrajii mei simt că iau foc.
-Buna, Cara! Stai sa te ajut. Iar acesta îmi ridică dosarul. Poftim! Eu mimandu-i un mutumesc.
-Acum dacă mă scuzi am puţină treabă. Mă cam grăbesc. Privesc ceasul si observ ca este ora 8:40 si eu trebuie sa ma apuc de dosar.
-Da,te inteleg. Uite numărul meu de telefon, poate vrei să ieşim sau sa vorbim cândva. Acesta îmi întinde o carte de vizită. Dau aprobator din cap si înaintez către biroul meu.
Intru rapid şi trantesc dosarul pe birou. Spre deosebire de cel a lui Styles ,al meu este negru, un negru aprins şi lacuit. Scaunul pare la fel de confortabil ca al său ,iar in stânga si dreapta biroului sunt câte doua rafturi pline de cărţi. Momentan nu am timp de le studiez.
Încep să ordonez toţi angajaţii în ordine alfabetică. Niciun nume nu imi este cunoscut decât cel al lui Louis si al Lenei.Cred că sunt prieteni buni,Harry si Louis, având în vedere că la pus fix pe el din suntele de angajaţi să mă evalueze.
Întrerup orice gând despre cei doi bărbaţi şi îmi fac treaba.
Observ ca termin la 9:46 asa că am timp să ma uit prin birou. Multe cărţi îmi sunt cunoscute, deoarece şi eu le-am citit în liceu, dar si în facultate. Oare de ce ar avea asemenea cărţi aici? Probabil doar de formă. Observ că este 9:50 aşa că decid să îl impresionez pe Styles şi să îi arăt că sunt destul de responsabilă şi punctuală.
Ies din birou şi mă îndrept către al său. Ciocan la uşă, dar nu primesc niciun răspuns. Mai ciocan încă odată şi nimic. Decid să intru bucurându-mă că uşa nu era încuiată.
Cand intru faţa mea pică. Styles sta pe scaunul său, iar Lena între picioarele sale sarutandu-se cu foc.
Aceştia se opresc imediat ce îmi simt prezenţa în cameră.
-Eu.. hmm..Am venit să vă aduc dosarul, domnule Styles, dar păreţi ocupat. Îl voi lăsa aici. Îi spun în timp ce îi las dosarul, iar Lena îşi închide nasturii desfacuti.
Încerc să mă retrag, dar sunt oprită de o voce răguşită.
-Domnişoara Smith, luaţi loc. Lena,poţi revenii la treaba ta.
Lena,precum a spus Styles dispare imediat din încăpere.
-Cara, ce ai văzut mai devreme..
-Stati liniştit, nu voi spune nimic. I o tai eu repede.
-Sa nu crezi că aşa fac cu toate, doar cu cele ca Lena mai am scăpări. Şi un rânjet ştrengar îi apare pe chip.
-Nu mă priveşte viaţa dumneavoastră persoanala,aşa că va rog sa ma scuzaţi, ma duc sa iau masa.