Julia Addams

Un bilet de avion

Julia se plimba dintr-un colţ în altul al camerei, probabil aşteptând ca cineva să apară. Privea stingherită pe geamul îmbibat în picături de ploaie al micuţei încăperi pe care o numea ea "acasă".

Dintr-odată uşa se trânteşte de perete. O femeie bătrână, cu un chip plin de ură, îi aruncă o privire zeflemitoare, apoi o informă:

-Ai un vizitator, Addams.

Fata îşi ridică privirea spre femeie, iar, cu o mişcare supusă, ieşi pe uşă în direcţia indicată de femeie. Păşii delicat, parcă plutind, pe coridorul îngust, cu pereţi vechi ce aveau acelaşi tapet gri şi uzat pe care îl ştia de când se afla acolo.

Femeia o împinse în perete, trecând grosolan în faţa ei. Odată ajunsă în faţa uşii de la biroul acesteia, Julia se opri din mers. Femeia deschise delicat uşa şi vorbi, cu cea mai dulce şi falsă voce pe care Julia o auzise vreodată:

-Te rog, draga mea, intră. Cineva special te aşteaptă acolo.

Julia îi aruncă o privire plină de ură şi se strecură prin deschizătura uşii în birou. Uşa se închise în urma ei cu o bufnitură.

-Julia Addams? o întrebă un bărbat masiv, la costum şi cu ochelari de soare la ochi.

Deşi ochelarii de soare i se păreau inutili pentru acea vreme, fata ignoră impulsul de a-i explica bărbatului la ce se folosesc aceştia şi dădu aprobator din cap.

-Ia loc.

Vocea era dură precum cărămida şi îi zgâria timpanele precum o răzătoare de brânză.

Clipi apoi se aşeză.

-Ştii cine sunt sau de ce sunt aici?

Julia îi dezaprobă afirmaţia cu o scurtă mişcare a capului.

-Atunci îţi voi spune, dar doar dacă vei începe să vorbeşti. Oamenii muţi mă îngrozesc.

-Aşa voi face.

Erau primele cuvinte pe care Julia le rostise în săptămâna aceea.

-Bun. Eu sunt un simplu delegat al unei persoane mai importante şi îţi pot da doar câte informaţii mi-a fost permis să dau. Adică probabil nu vei primi răspunsuri la toate întrebările. Dacă nu vei accepta asta voi pleca.

-Accept.

-Eu sunt doar unul dintre miliardele de oameni pe care tatăl tău îi are în subordine.

-Tatăl meu e mort.

-Ba nu. El m-a trimis aici ca să-ţi dau asta.

Îmi întinde o hârtiuţă albă cu diverse chestii scrise pe ea. Un bilet de avion.

-Ce ar trebui să fac eu cu ăsta?

-Să-l prezinţi la check in, pentru a putea călători.

-Nu la asta m-am referit.

-Julia, ascultă-mă. Ţi-am explicat că nu-ţi pot oferi toate informaţiile. Dacă vrei ca viaţa ta să se îmbunătăţească radical şi să scapi de locul ăsta pe care ştiu că îl urăşti vei merge acolo unde îţi va spune biletul de avion.

-Eşti un străin îmbrăcat ca un mafiot, care apare din neant şi îmi zice că tatăl meu, care e mort de 16 ani, trăieşte şi îmi dă un bilet de avion către un loc unde nu cunosc pe nimeni. De ce aş avea încredere în tine?

-Nici nu trebuie să ai. Trebuie să ai încredere în tatăl tău.

Aproape toată fiinţa ei ştia că tatăl ei era mort, dar încă exista o părticică din ea în care speranţa ardea vie.

-Voi fi acolo.

***

Julia făcuse check in-ul cu jumătate de oră mai devreme decât trebuia, iar acum era aşezată pe unul din scaunele incomfortabile din aeroport, aşteptând.

Privea avioanele decolând şi aterizând unul după altul. Era o privelişte interesantă. Nu mai zburase niciodată cu avionul. Nici măcar nu mai văzuse unul până acum.

-O cafea? o întreabă o blondă cam de aceeaşi vârstă cu ea.

Avea două pahare de carton în mâini, din care ieşeau aburi translucizi. Îi întinde unul şi se aşează lângă aceasta, după ce şatena ia paharul.

-Mulţumesc.

-Pentru nimic. Pari cam dezorientată. E prima dată cu avionul?

-Mhm, şopti, inspirând aburii fierbinţi ai cafelei.

-O să-ţi placă. Eu sunt Olivia Carter. Tu...ai un nume?

-Julia. Julia Addams.

-O să-ţi spun Jules. Da, Jules. Îmi place cum sună. Tu îmi poţi spune Oly.

-Bine, Oly.

-Încotro?

-Din câte zice biletul meu de avion, înspre New York.

-Ce tare! Şi eu tot acolo mă duc. Clar voi sta lângă tine.

-Nu ştiu dacă avem locurile unul lângă altul.

-E ok. Facem schimb.

-Oh, bine.

-Se vede că n-ai mai călătorit. Cu ce treabă la New York?

-Asta aş vrea şi eu să ştiu.

-Cum aşa?

Julia începu să-i povestească întâmplările din ziua în care bărbatul venise la orfelinat, în ordine cronologică, cu pauze scurte în care savura cafeaua dulce.

-Wow! Credeam că viaţa mea e interesantă.

-Ăsta e singurul eveniment interesant din viaţa mea.

-Păcat. Devenise interesant.

-Asta am zis şi eu.

Încep amândouă să râdă zgomotos, când o voce robotică, asurzitoare, ce se auzea în tot aeroportul le anunţă că trebuiau să se îndrepte spre avion.

Îşi aruncară paharele goale în partea specială pentru carton a coşului de gunoi şi se îndreptară spre avion.

Odată ajunse în acesta, fetele au rezolvat problema locurilor, iar acum stătea cuminţi una lângă alta. Imediat ce avionul decolă, Olivia începu şi ea să-i povestească Juliei despre viaţa ei.

Julia era uimită de faptul că o străină se purta atât de drăguţ cu ea şi avea încredere să-i povestească despre viaţa ei. "Poate, se gândi Julia, nu toţi oamenii sunt la fel."

Gândul acesta îi dădea speranţă. Speranţă că într-o zi totul va fi bine.

***

Amândouă coborâseră din avion. Pe Olivia o întâmpinase familia ei şi plecase, dar doar după ce le-o prezentă rudelor pe Julia. Olivia îi promisese că vor ţine legătura şi se vor vedea chiar în weekend-ul acela. Fata spera să nu fie o altă glumă proastă.

Acum se plimba stingherită prin aeroport aşteptând. Însă ce aştepta? Nici ea nu ştia ce, până când nu văzu o pancartă de carton cu numele "Julia Addams" scris pe ea.

Era ţinută de un bărbat masiv, la costum şi cu ochelari de soare, exact ca acela ce-i dăduse biletul. Însă nu era aceeaşi persoană, deşi asemănarea era izbitoare.

Îşi dezlipi privirea de pe panoul de sosiri şi se îndreptă, timidă, spre bărbatul în negru.

—————————————————————————————
Hello people! Am revenit cu o nouă carte. Ştiu, nu sunt în stare să termin o carte că încep alta. Însă nu m-am putut abţine. Odată ce mi-a venit ideea am ştiut că voi regreta dacă o voi lăsa să-mi scape. Acum nu pot decât să sper că vă place începutul, deşi este cam plictisitor. Dacă acest capitol v-a lăsat o impresie bună, daţi o steluţă şi spuneţi-mi în comentarii cu ce aş putea îmbunătăţii povestea. Îmi cer scuze în avans pentru eventualele greşeli gramaticale ale capitolului respectiv şi ale celor ce vor urma.
PS: La media e Julia.
Până data viitoare, vă pup!