"Până la căderea nopții" de Michael Cunningham este una dintre cele mai bune cărți citite de mine până acum şi unul dintre cele mai bune romane(în opinia mea)moderne,secolul douăzeci şi unu.
Protagoniştii sunt Peter şi Rebecca Harris care sunt un cuplu de vârstă mijlocie,ambii cu cariere de succes în domeniul artei,ea fiind editor iar el lucrează la o galerie.Cu un apartament luxos în Soho,fiică plecată la colegiu în Boston,prieteni o mulțime şi o viață socială activă,se pare că cei doi au toate motivele materiale să fie fericiți împreună.Fireşte că există şi mici insatisfacții şi derapaje:Peter îşi dă seama tot mai mult despre pierderea tinereții iar relațiile de cuplu şi-au pierdut din ardoare.Totul începe să se agite atunci când soseşte acasă fratele mai mic al Rebeccăi,Ethan,poreclit de familie Mizzy "Greşeala",este un tânăr seducător dar aflat într-un mare impas din cauza dependenței de droguri.În prezența lui,parcă sub influența anumitor forțe Peter începe să-şi pună sub semnul întrebării clienții artişti,operele acestora,chiar şi propiile alegeri din carieră şi întreaga existență,pe care şi-a construit-o cu atâta tenacitate.
"În cel mai dens roman al său,un imn al creativității umane,Cunningham împleteşte eroticul cu esteticul,pentru a orchestra acordurile fine ale crizei sufletului;scriitorul american se inspiră aici din Henry James şi Thomas Mann,dar şi din meditațiile picturale ale lui Agnes Martin ori din îndrăznelile lui Damien Hirst.Rezultatul este o poveste misterioasă,spirituală,intimă a frumuseții şi a dorinței,a dragostei şi senectuții."-Booklist
Vreau să vă spun că limbajul pe care îl foloseşte şi cum îl transpune în carte este incredibil.Vă recomand cu sinceritate să o citiți.Nu o să regretați.
ROCK \m/
CITEȘTI
Da, Rock!
De Todo"You call it demonic because you hear screaming,I call it life saving because I hear the meaning." "If I were not a physicist,I would probably be a musician.I often think in music.I live my daydreams in music.I see my life in terms of music.I get mo...
