Capitolul 7

26 4 6
                                    

La 20 de ani Coreyma invitat la un film. Eu am acceptat . El a venit dupa mine pe la ora 17:00 cu noul lui Porsche. Dupa film am fost la kfc la care el a facut cinste. Dupa am mers acasa. Cand am ajuns seara acasa bunica ma intrebat ce e cu acel biletel cu simbolul <•>. I-am spus ca nu e nimc. Dar a continuat.
- De unde l-ai luat ?
-Din padure ....
- Cand ?
- Acuz 1-2 ani
- Si de ce nu mi-ai spus ? De ce nu mi-ai spus de Stefania?
- O cunosti ?
- Bineinteles. Cum crezi ca a murit bunicul asa dintr-o data ?
- A.... eu .... eu... nu am stiut
- Trebuia sa ii dai foc biletul din prima saptamana cand l-ai gasit
- Dar bunico e grav ?
- Mai grav decat crezi ... spuse ea nelinistita si frustrata
- Ce pot sa fac ?
- Nimic..... acel bilet ti-a modificat destinul.... acum trebuie doar sa il accepti.
- Adica Stefania avea dreptate? O sa mor ?
- Da. spuse bunica cu lacrimi in ochi
- Dar daca imi pot schimba din nou destinul ?
- Nu poti.
- Dar daca ma mut in Berlin ? Stefania e in Los Angeles nu cred ca o sa vina dupa mine.
- Stefania nu e doar o fetita. A fost lovita de masina. A fost moarta. Dar un spirit Lason i-a dat puteri pentru a te omorî. Nu ai cum sa scapi.
- Eu credeam ca e o fetita care se uita prea mult la seriala. Dupa am vazut ce le facea prietenilor mei.
- Imi pare rau....
Am fugit din camera cu lacrimi in ochi. Am zis sa ma mai inceselesc si am ales sa ies cu Corey prin parc. Ne-am plimbat si am povestit.
- Esti bine ?
-Nu.
- Ce s-a intamplat
- Stefania.
- Stefania ? Cine e .
Atunci i-am zis tot. Absolut tot.
Dar nu ma crezut. Asa ca m-am gandit sa il duc sa vada casa..... sau fantana.
Am mers prin padure si nimic. Nu era absolut nimic. Fantana era curata. Fara un strop de sange si fara cadavrul ei. La fel si casa. A disparut.
Dar Corey tot nu ma credea.

- De ce nu ma crezi ?
- Pentru ca nu cred in paranormal. spuse el razand.
- Pana si bunica crede si stie.
- Eu cred ca ai vazut prea multe filme . a spus din nou razand.
- Dar e real. E foarte real.
- Aăă...eu cre....
- E pe urmele mele ma vrea moarta..... l-am intrerupt eu.
- Daca te-ar omorî ar fi la inchisoare.
- Da . Doar ca Stefania are puteri.
Si a inceput sa râdă...... tot nu ma credea.
- Bine hai sa nu mai vorbim despre stefania.
- Sunt de acord.
Si atunci ne-am asezat pe o banca din parc.
- Dar ce vrei sa fac ca sa ma crezi.
- Ai zis ca nu mai vorbim despre asta.
- Dar vreau sa ma crezi.
- Te cred.
- Cum ? Nebuna ?
Si atunci am inceput sa radem amandoi.
- Corey m-am gandit ca maine sa mer.......
In acel moment am simtit cum ceva imi intra in spate. Nu terminsem propozitia cand sangele a inceput sa imi curga din gura. Simteam ca mor. Pentru ca .....chiar asta se intampla.
Atunci am cazut prabusita de durere in bratele lui Corey. Cand m-am uitat cine era in spatele meu era..... era Stefania. Care zambea fericita. Si a inceput sa rada. Sa rada ca un copil mic. Corey se uita speriat si nedumerit la ea pana cand Stefania s-a evaporat. Corey mi-a intors capul . Se uita la mine cu ochii in lacrimi. Atunci i-am spus pentru ultima data.
- Corey..... eu.....e....eu te......voi...v..oi... voi.... iu....iub....iubi .....mereu.
Iar acea a fost ultima mea Suflare.

Sfarsit!

Sper ca va placut cartea. Bye😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘😘

Ultima SuflareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum