First [[IN EDITARE]]

Capitolul 2

     Se aseaza langa mine. Si zice :

    -  Si… ce te aduce pe aici?

    - Nu mai e mancare. raspund eu zambind.

    - Si, de ce stai ca o doamna, in loc sa vanezi? spune el sarcastic.

    - Te asteptam… De cand vanez eu singura, hmm?

    - E un inceput pentru toate, Selena. Chiar pentru toate. spune  asta uitandu-se adanc in ochii mei verzi.

    Asta ma sperie putin, avand in vedere ca de cand ne stim, Tobias, m-a placut umpic mai mult decat ca pe un prieten. Eu nu sunt pregatita sa am un iubit, inca. Adica as vrea o familie, dar nu una care sa se ascunda in continuu de capitala. Cand totul va fi bine pentru mine si cei la care tin, o sa incerc o relatie cu Tobias, dar pana atunci, nici nu ma gandesc. Chiar daca avansurile facute de el sunt greu de refuzat, trebuie sa ma opun, pentru binele meu, si al lui Kevin si chiar pentru al lui si al surioarei sale, Tara.

   - Intradevar, Tobias… Chiar este.

    Ma ridic, scuturandu-ma de praf, si continuandu-mi idea:

   - Dar nu acum.

   Tobias zambeste si se ridica si el, la randul lui. Mergem prin padure pana cand dam de un copac urias. Acela este locul unde noi ne oprim mereu pentru a ne pregati armele, si pentru a incepe vanatoarea. La baza copacului, sub o piatra destul de mare, sunt ascunse cam 5 cutite, si o spada. Imi iau cutitele, lasandu-l pe baiatul blond sa se aplece si sa-si ia si el sabia.

  - Mergem? intreb uitandu-ma in ochii lui albastrii.

   De obicei, evit sa ma uit in ochii lui. Sunt de un albastru atat de intens, incat pur si simplu te pierzi in stralucirea lor. Chipul lui murdar, nu ar fi nimic fara ochii aceia si parul de culoarea bronzului.

    - Oricand doresti. imi raspunde Tobias, aplecandu-se si sarutandu-mi mana dreapta.

   Incerc cu greu sa nu rosesc, dar tentativa nu-mi reuseste si ma fac rosie, mai ceva ca Kevin dupa ce a alergat 1 kilometru. Zambesc, si o i-au inainte. Il vad, un curcan salbatic urias, trece prin fata noastra la o distanta de cam 20 de metri. Il urmarim, fara a face vreun zgomot, apoi ne oprim, vazand ca si pasarea grasana face acelasi lucru.

   - Lasa-ma pe mine. ii soptesc baiatului cu ochi albastrii.

    Acesta da aprobator din cap. Trag aer in piept, ma rasucesc pe piciorul drept, si arunc unul din cutitele luate de sub bolovan. Acesta ii strapunge teasta, si curcanul cade secerat la pamant.

    - Bravo, dar urmatorul e al meu. continua Tobias.

    - Nu si daca ti-o i-au inainte, “sabiuta”.

   Asta il face sa zambeasca malefic, si sunt nevoita sa fug. Aleg prin padure, razand, si cu Tobias in urma mea. Dar din moment ce sunt neatenta, ma impiedic de o radacina iesita inafara, si sunt atat de aproape sa lovesc solul. Inchid ochii pregatindu-ma de impact, dar bratul puternic al baiatului blond ma salveaza in ultima clipa.

  - Te-am prins. imi sopteste el.

   Zambesc sincer, apoi ma pune cu picioarele pe pamant. Dupa ce ma dezmeticesc, ne intoarcem sa luam pasarea ucisa mai devreme, si sa ne continuam misiunea. Pana la finalul zilei, vanam 5 curcani salbatici si doi iepuri. Ne intoarcem la bolovanii pe care ne-am intalnit azi, si intindem animalele moarte in fata lor. Facem un foc, si apoi spun :

    - Unde e painea? Si carnea?

    - Ce? Era randul tau sa le aduci azi. spune Tobias putin confuz.

    - Cum?! imi pierd eu cumpatul, Eu le-am adus ieri, acum era randul tau!

   Tobias rade, apoi scoate din spatele pietrei uriase, un sac. Il pune in fata mea. Curiozitatea ma pune sa ma uit in el, si vad tot ceea ce am enumerat mai sus. Chicotesc, si il imping pe Tobias.

    - M-ai mintit! spun eu zambind.

    - Si nu te-ai amuzat? imi raspunde el.

   Ne pierdem timpul mancand si povestind ce se mai intampla.

     - Stii, incep eu un nou subiect de conversatie, astazi l-am ranit din greseala pe Kevin.

    - Iar? intreaba el zabind . Sracul. Azi ce a mai patit, micutul?

    - Pai, m-a speriat si l-am taiat putin cu cutitul la mana… Se mai intampla, nu?

    Radem impreuna si mancam bine privind apusul. Dar vocea lui Tobias intrerupe tacerea, spunand :

    - Poti,sa pastrezi un secret?

    - Ce? Desigur ca pot. Am tinut secretul ca “sunt moarta” timp de 6 ani. ripostez eu.

    - Bine… Varul meu Louis,. care da, e inregistrat ca decedat, exact ca noi, fiind cu doi ani mai mare decat tine, deci avand varsta mea, 17 ani, a aflat, mai exact a auzit niste oameni, vorbind despre o alianta, formata din destule personae, impotriva capitalei.

    Asta imi starneste interesul, dar nu spun nimic pana nu aflu mai multe.

    - Acei oameni, antrenati foarte bine, vor sa readuca totul cum a fost inainte. continua Tobias. Sa lupte pentru libertate. Dar acum vine lovitura fatala. Asasinii pusi sa-i ucida pe parintii nostrii, erau ai presedintei Rose.

    Nu ma mai pot abtine si strig cat de tare pot:

    -  Cum?! Este imposibil! Tobias, tu iti dai seama ce inseamna asta? Ei, bine, asta inseamna ca Rose a avut un plan bine pus la punct ca sa devina presedinte! imi stapanesc cu greu lacrimile .Calra Rose, ne-a ucis parintii, Tobias! Iti dai seama?

    -  Stiu, Selena. Imi dau seama si de asta. Si exact din aceasta cauza, s-a format acea alianta. Pentru a ne razbuna parintii.

   Ma ridic in picioare imediat. Nu mai rezist si ii spun  lui Tobias, cat de tare pot, uitandu-ma adanc in ochii lui albastrii :

    - Tobias, eu o sa intru in alianta aia. Acum ori niciodata.