Îndrăgostită De Un CRIMINAL

1. Un nou început

O nouă zi de muncă.. Sa o ia dracu de muncă... dar in fine... sunt șef adjunct la o companie de modă.

Ma trezesc dimineață la ora 08:15 caci la 9:40 plec de acasa caci la 10 incep munca si iau un taxi ca în fiecare zi.

Aflasem de la șeful meu cu cateva săptămâni în urmă, ca se vor face angajări. Si acum câteva zile,au angajat un tip nou,pe nume Mike.. tot ce știam de el era ca este înalt, blond, ochi albastri-verzi(Schimbători)..

Ma ridic leneșă din pat, ma îmbrac cu ce apuc.. mai exact cu o pereche de colanți negri si o bluza alba împletită frumos.

Ma duc in baie si imi fac rutina zilnica apoi ma încalț cu o pereche de ghetuțe cu toc crem.

Imi iau poșeta, hanoracul de culoare gri si chem un taxi. Urc în taxi si indic locul meu de munca, Compania Dressing Pottery. ( CDP )

Ajung acolo, plătesc și cobor. Intru pe usa clădiri de 10 etaje si ma duc spre lifturi. Salut colega de la receptie si intru in lift. Apas pe butonul ce indica etajul 9 acolo unde este biroul meu, si astept cuminte sosirea lui.

Se oprește liftul la doua diferite etaje iar apoi se opreste la 8. Am injurat in gand cand am vazut. In lift intra un tip desul de înalt cu ochii albaștrii spre verde cu un par blond ciufulit si un tricou alb mulat cu muschii la vedere. Avea la guler atarnati o pereche de ochelari de soare si o pereche de chei in mana dreaptă.

-"Bună dimineața"
Imi urează el.
-"Bună dimineața și ție."
Raspund eu.
-Eu sunt Mike.
-Eu sunt Annè, șefa ta.
-Încântat !
-Asemenea. Te rog sa ma urmezi în birou.

Ușile liftului se deschid iar eu o iau înainte ca el sa ma urmeze. Sunt destul de respectată în companie.

Tocurile mele răsună glorios pe coridor dand de știre că am ajuns.

-Anné draga mea am pregătit aceste doua modele special pentru tine. Te rog arunca o privire.
-Stânga.
Spun fără a mă uita la cel ce îmi tăiase calea.

-Doamnă Monreau, aveți 2 mesaje de la părinții dumneavoastră si inca 3 de la investitorul cu care ați luat ieri prânzul.
-Da-le !
Îi smulg foile din mana în mers fara a îmi păsa si deschid ușa biroului meu. Îmi arunc poșeta pe canapeaua roșie si ii spun băiatului ce ma urma de cateva minute sa ia un loc.

Ma așez pe scaunul din piele crem, si ma întorc cu fața la băiatul ce astepta nerăbdător sa auda ce am de zis.

-Deci... Mike ?
-Da ?
-Câți ani ai ?
-23.
-Multi înainte. Unde ai mai lucrat in domeniul de modă?
-La niște magazine comerciale
-Am înțeles..

Picături reci atingeau geamul urias din stânga mea.

-Frate. Plouă. Cum ajung eu acasă ?
-Pai nu ați venit cu un taxi ? Nu plecați tot cu unul ?
-Pai nu. Mereu am plecat pe jos acasă. Imi place sa ma plimb seara.
-Si mie. Daca doriți va pot duce eu cu motorul.
-Vedem.

După alte 10 minute ma ridic si fac câțiva pași spre el. Ma pun în stânga lui cu fundul pe birou. El se ridică și se apropie de mine. Isi face loc intre coapsele mele cu ușurință si nu știu cum de nu pot reacționa.. imi duce o mana la față si e apropie de mine. Ma sărută pe colțul gurii iar eu tresar. Un zambet ii apare in colțul gurii apoi îmi sărută buzele. Ma aflam pe teritoriu necunoscut mie dar și așa nu ma lăsam mai prejos si am început să îi răspund la sărut.

-Mike...
Reușesc să spun printre sărutări.. el nu renunță.

Brusc se dezlipește de mine, imi face cu ochiul, isi pune ochelarii de soare si pleacă din biroul în care ne aflam.

Ce a fost asta ? Cat de slaba am putut fi ! De ce nu am reacționat cu o palmă peste fața lui când am avut ocazia? Dar... sărută bine totuși.. Gata Anné. Revino-ți ! A fost doar un sărut. Parcă ar fi fost primul..

Toata ziua nu m-am putut concentra deloc.. numai la acel sărut îmi era gândul..

Seara vine și ploaia nu s-a oprit.. plouă totuși încet.. cred ca pot merge asa pana acasă..

Pasesc ușor prin ploaie si aud un motor din spate. Nu ma uit. Ignor. Ar putea fi oricine.

-Domnișoară, va duc undeva ?

Vocea sa imi e cunoscută.

Mike.

-Da.. te rog..
-Urcă.