- Rudele decedatilor se afla aici ? Se aude galsul unei asistente care parea sa fie atat de detasata de situatia cumplita .
- Unde sunt mama si tata ? Va rog duceti-ma la mama si tata . Se aud vorbele printre infinitele suspine ale Beei ce inca purta rochia de la spectacolul ce decursese perfect.
- Doamna , apropiati-va ! Spune asistenta parca indemnand-o din priviri pe bunica Beei sa se indeparteze de copila aflata intr-un soc.
- In primul rand , condoleante ! Doctorii si noi am facut tot ce am putut , insa impactul a fost prea puternic , ambii pacienti decedand din cauza unor leziuni puternice existente la nivelul creierului. Iar in al doilea rad , sfatul meu ar fi sa luati copila si sa o duceti cat mai departe de aici fiindca nu stiu daca va reusi sa reziste acestei suferinte cumplite .
- Dar nu va intrebati cum o sa rezist eu , doamna ... !? Si instantaneu ochii lui Marry sunt invadati de siroaie de lacrimi .
-Imi pare atat de rau , insa eu nu am ce sa fac , doamna . Va vor fi prezentate procedurile prin care veti putea lua de la morga cei doi morti , acum v-as ruga sa ma scuzati ! spune asistenta si se indeparteaza fara vreo urma de tristete de bunica Beei , care pe de-o parte era distrusa si in culmea tristetii , iar pe de-o alta parte era constienta de faptul ca trebuie sa fie puternica pentru nepoata sa , acum ea fiind in grija ei .
Oare ce avea sa ii zica sarmanei copile ? Nu putea sa o trimita pur si simplu departe , mai ales acum ca ea deja auzise faptul ca este vorba de doua persoane decedate iar panica imediat o stapanise . Nu mai avea 5 ani ... Si plus ca nu ar fi putut sa ii ascunda asta .. Asa ca luand cea mai corecta decizie , Marry se indreapta spre Bea cuprinsa de atata teama si mila .
- Bea , scumpa mea .. Apuca sa spuna apoi se afunda intr-un val de suspine ...
-Buni .. Mami , tati .. Sunt bine ? Intreaba privind in gol .
- Scumpo , mai tii minte povestile cu ingeri pe care ti le spuneam de fiecare data cand veaneai la mine .. Erai mult mai micuta si totusi la fel de isteata ? Intreaba Marry , purtand pe fata un zambet amar ce ascundea atata suferinta .
- Da , cum as putea sa le uit ? Spune si ii arunca bunicii ei o privire plina de nostalgie .
- Tii minte ca acolo undeva scria : " Toti ingeri sunt aruncati pe Pamant de catre Dumnezeu pentru a avea grija de oameni, pentru a ii face mai buni , pentru a inlatura rautatea care este pretutindeni si pentru a-i invata pe oameni ce este iubirea .. Cand isi termina misiunea acestia zboara inapoi spre Rai pentru ca pe Pamant deja au lasat alti ingeri formati de catre ei ." ?
- Da , a fost una dintre partile mele preferate , am scris-o si in noul meu jurnal ; mami mi l-a cumparat acum o saptamana . O iubesc atat de mult .. Ce bine ca exista .
La auzul acestei replici , bunica Beei a inceput sa-si muste limba cat a putut de tare pentru a nu lasa lacrimile sa ii curga pe obrajii ce inca erau atat de fini , inlocuindu-le cu cel mai fals zambet , ce era de fapt un scut .
- Parintii tai sunt ca acei ingeri , puiule . Stau acolo , sus in cer . Spune si ii mangaie parul cel lung si cret .
- Cum adica , bunico ?
- Ei si-au incheiat misiunea , acum au zburat din nou spre Rai , lasand un inger in schimb aici -pe tine .
Ochii Beei au fost invadati in cateva secunde de rauri de lacrimi .
- Si cand se intorc ? Intreaba desi stia raspunsul
O tacere crunta se asterne in jur .. In aer plutind acum doar durere , dezamagire si regret .
În prezent :
Din perspectiva Beei :
Azi ar fi trebuit sa fie o zi nemaipomenita . Fiindcă împlinesc frumoasa vâsta de 18 ani . Dar nu e . Sunt atât de singura si mi-as dori doar un singur lucru : sa-mi mai vad o singura data parintii , sa nu ma mai simt a nimanui .
Sunt trezita din ganduri de sorenia telefonului meu , o melodie banala pe care mi-am setat-o cu putin timp in urma .
- Alo , Bee ! Se aude de la celalalt capat al firului .
- Ruxy , tu esti ?
..............
