*3*

107 14 10
                                    

Sunt in drum spre casa si Stivan ma întrebat de vreo 20 de ori daca vorbesc serios ca casa mea este in pădure.Ne apropiem din ce in ce mai mult de casa mea si simt cum ma sufoc tot mai tare .Chiar nu vreau ca Stivan sa imi vada casa si imi e teama ca voi fi judecată de el .Nu stiu ce am dar nu imi place,de obicei nu imi pasa ce cred oamenii despre mine dar nu cred ca mai gandesc rațional dupa ce m-am lovit cu capul de dulap.Uneori Stivan se mai uita la mine si nu imi place ,Doamne mutăi capul lui Stivan pentru ca ma simt ciudat.Mai bine îi spun sa ma lase aici fiindcă ne apropiem tot mai mult
.
-Cred ca ar fi mai bine
sa ma lași aici,nu e departe de casa mea .Oofff sper sa zică Ok si sa plece.

-Nu este Ok te duc in fața casei.Este oficial tipu e imposibil si nu pot scapă de el ,poate daca insist cedează .

-Te rog oprește masina !
Ce proasta esti Eva pari o ciudata !

-Ok esti sigura ca te descurci,
se inserează ??Da ma descurc mai am 2km si pot merge pe jos ,sper.

-Da sunt Ok.Pa Stivan ,ne vedem maine.Gata ai scăpat poti sta liniștita . Oricum trebuie sa merg la Cristian la spital deci tot te întorci in oraș. Proasto dece nu i-ai zis sa te ducă acolo .

Din perspectiva lui Stiv:

Dupa ce am lăsat-o pe Eva in mijlocul pădurii am văzut-o prin oglinda ca și-a dat o palma singura si cred ca a zis "ce proasta esti" .E o fata ciudata dar pare drăguța ,oare ce are de împărțit prostul ala de Jay cu ea . Maine dimineață am sa îi cer nr de telefon .

Buna !!! Sper sa va placa povestea mea si daca vreți dedicați lasți o idee pentru poveste .

««Fata ciudata»»Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum