««Fata ciudata»»

*10*

Din perspectiva lui Stiv :
Dupa ce am dat-o pe Natașha afara,am mers în bucatarie sa îmi pregătesc ceva de mâncare . Vad telefonul pe masa și îl ridic să verific mesajele, unul de la Aaron unul de la Ray si unul de la ea . Intru repede sa vad ce mi-a scris si nu imi vine sa
cred.

Eva:Se zice ca daca faci rau , rau primesti . Nu știu ce sa m-ai cred dar un lucru e sigur ,m-am saturat de viața . Singurul lucru care pot sa spun sincer este ca tu ești unul dintre oameni care ma rănit rau. Toate rănile astea au lăsat găuri în sufletul meu, dece primesc aceste lucruri ? Este vina mea ca am fost violată și este vina mea ca am fost vânduta de către propria mamă. Urăsc cand spun asta cuiva dar acestea sunt ultimele mele cuvinte și sper sa înțelegi mesajul. Din vina mea se întâmpla toate astea si nu te învinuiesc pe tine ci pe mine,sunt o proasta că am încredere în oameni
Trimis la 16:20

Ohhhh nu ,sper sa nu fie o gluma.Fug repede la mașina si conduc cu 150km/h. Timpul trece din ce in ce mai greu și parca merg cu încetinitorul.Vreau sa știu ca este bine si ca mesajul acela a fost o gluma sau eu nu am înțeles.Stai calm Stivan,dece s-ar sinucide?
Încerc sa ma calmez singur dar nici eu nu ma cred, nu se poate sa fi facut asta ,nu are cum! Dau drumul la radio și începe sa cânte o melodie trista,il opresc și încep sa dau cu degetele în volan foarte stresat .Dupa o ora ajung insfarsit la Eva acasa ,îl conving pe bodigardul din fața porti sa ma lase sa intru ...
Înăuntru  în castel sau vila or conac nu conteaza ,dau de o vaza sparta la intrare .Fug pe scările de lângă ea și urmez dezordinea ,pana ajung la o ușa albă.Deschid ușa, aprind becul si intru....vad pereți întregi scriși în alta limba ce pare a fi araba si desene făcute cu carioci negre.Toate se continua fara oprire pe tavan si pe lângă un dulap.Camera pare sa fie destul de simpla , exceptând pereții iar patul nici nu are cadru . În camera mai este o ușa .Becul este deschis si de sub ușa curge un lichid roșu ce pare a fi sânge.Fug și deschid ușa, o ridic de jos fara sa îmi pese ca este plină cu sânge si caut rana de unde vine atata sânge .
-De unde naiba vine atata sânge!! Strig si ma opresc scoțând un oftat cand îi vad mâna.
Cobor scările într-o fuga disperata cu ea în brațe care nu mai da semne de viața. O urc în mașina și trec de bodigardul care vroia sa se opună fugii mele asa grăbite,dar cand a văzut-o pe Eva în brațele mele s-a tras înapoi.Conduc cu mare viteza către spital depășind toate mașinile care îmi ies în cale conducând cu aproape 200km/h si nu îmi pasa daca poliția ma vede . Nu vreau ca ea sa pățească ceva , o simt asa rece și îmi e frica sa o pierd.
...
-Doctore !!Îmi puteți spune ce are?!Pot sa o vad?! Spun așa de tare incat ma aude toată lumea și puțin îmi pasa.

-Este într-o stare gravă ,nu avem șanse prea mari pentru ea.Are o grupa foarte rară ce se găsește doar la 5% din populație.Poate are rude ce o pot ajuta

Cuvintele doctorului m-au facut sa îngenunchez si sa îmi pun mana la gura ...             Dupa ce m-am asigurat ca nu sunt compatibil cu ea ,încep și caut cele mai frecvente apeluri din telefonul ei.De cel puțin 30 de ori apare numele de # ,asa ca îl sun pe # sa vad daca știe vreo ruda de-a Evei.

-Alo , tu esti ....# ?Spun încet , nu se aude nimic dar el/ea ma asculta ,îi aud respirația

-Da . Se aude o voce de bărbat trecut de 25 de ani.

-Ăăăă....Eva este la spital și ma întrebam daca ști vreo ruda de sânge care sa o poată ajuta.

-La ce spital!Îl aud cum îmi țipa în telefon .Respirația i se accentuează .

-La cel mai apropiat spital de lângă casa ei , la vreo 70 de km de ea.

Apel încheiat.

Nici nu mi-am dat seama cand a închis, așteptam sa mai spună ceva .Oricum singurele cuvinte care le-a spus au fost "da" si "La ce spital" , cine știe pe cine am chemat ...
Dupa o ora se aude un țipat de la intrare si îmi întorc capul spre omul ce strigase .Îl vad pe acel domn cu care Eva a fost la licitație ,pornește cu pași repezi si apăsați înspre mine .Dau sa fug dar el ma prinde de braț.

-Unde este?Ma întreaba cu atata calm ,daca nu m-as uita la el și i-as fi vazut fața aș crede ca zâmbește dupa tonul cu care mi sa adresat.Arat spre ușa unde a dus-o doctorul si el fuge către recepție. Nici nu realizam acum o secunda dar acum ma vad în oglinda de pe hol ,în ce hal am ajuns ! Bluza mea care era albă ,acum este roșie în totalitate iar fața mea este de nerecunoscut .Sunt plin de sânge!
Ma uit la  asa zisul # și vad cum îi zâmbește doamnei de la recepție,trece de mine și întra pe ușa unde este Eva .
Stau de vreo 2 ore singur pe hol lângă o doamna ce a adormit pe umărul meu, pana cand îl vad pe doctor cum iese de pe ușa .

-Cum se simte! Ma ridic ca ars de pe scaun trezind-o pe doamna de lângă mine.Pumnii stau încleștați si ma simt paralizat.Aștept verdictul doctorului care pare ca nu ma baga în seama și citește ceva pe o hârtie.

-Ahhh tot dumneavoastră ,maine dimineata o puteți vizita .Acum doarme .Tot ce fac acum este sa zâmbesc ca tampitu prin spital.
Sar în sus de faricire și chiar aștept dimineața ,vreau sa știu motivul pentru care a facut asta .

Buna dragi mei !!!Sper ca va place capitolul nou.
Daca doriți dedicații puteți sa îmi dați o idee despre următorul capitol .

Acest capitol este dedicat
lui Cicibea14.