Capitol 17 : Iertare ?

5.1K 260 59
                                    



NATALIA




Torceam usor precum o pisica sub atingerea fina a lui Jack , trecea cu mana prin parul meu indepartandu-l de pe fata . Ii simteam repiratia calda pe ceafa . Mi-am mutat mana peste a lui indemnandu-l sa continuie .

- Mai dormi mult ?

A intrebat pe o voce inceata dandu-mi un sarut pe frunte .

- Pleci deja ?

Mi-am deschis ochi intorcandu-ma cu fata la el privindu-l somnoroasa .

- E destul de tarziu !

M-am ridicat in fund zambind usor asezandu-mi o mana pe fata lui mangaindu-l usor pe obraz .

- Iti sta foarte bine imbracat in soldat !

Am zambait afisandu-mi dantura pivind costumul verde . Nu am mintit cand am spus ca ii sta bine imbracat in soldat , ii da un aer mult mai serios si te indemna sa il privesti si sa ii te adresezi cu respect .

Mi-a zambit ridicandu-se in picioare lundu-si rucsacul de un verde spalcit asezandu-l pe umar iar apoi mi-a intins mana . Mi-am asezat mana in a lui ridicandu-ma in picioare iar apoi mergand in bratele lui strangandu-l cu putere , capul l-am asezat pe pieptul lui oftand incet .

- Ma conduci ?

Buzele lui sau lipit de fruntea mea presarand cateva saruturi . Clipem incet simtind aceste secunde precum niste ore , din pacate Jack trebuie sa se intoarca inapoi in armata iar gandul ca ar putea sa treaca din nou 10 ani pana sa il pot vedea din nou aduce in inima mea o durere crunta .

In ciuda faptului ca nu am petrecut foarte mult timp impreuna m-am obijnuit cu el iar faptul ca acum trebuie sa plece e durere uriasa pentru mine .

- Da ...

Raspunsul mue a fost unul incet . Mi-am luat capul de pieptul lui asezandu-mi mana in a lui strangand-o cu putere , desi legatura dintre nou nu era vizibilia pentru cei din jur eu o simt . Imi pare rau ca pleca !

- Natalia nu fi trista !

Mi-a spus pe o voce seriosa simtind in tonalitatea voci lui dorinta de a ma imbarbata pe mine .

- O sa ma suni cand ajungi ? Sau macar sa imi trimiti o scrisoare din cand in cand ...

Ochii imi erau „inundati" in lacrimi amare .

- Iti promit ca iti voi trimite cate o scrisoare la fiecare sfarsit de saptamna , te iubesc mult surioara mea !

Ultimile cuvinte le-a spus incet aproape soptit chiar , incercam sa zambesc si sa ii dau putere lucru ce mi-a reusit . Ma strans in brate pentru cateva secunde iar apoi ne-am indreptat spre usa impreuna .

- Ti-au pus mancare cu tine ?

Intrebarea mea era plina de ingrijorare . A dat din cap in sens afirmativ lunadu-si mana din jurul meu deschizand usa facand un pas afara .

- Sa ai grija de tine !

Vocea mea era una plina de speranta in timp ce buzele mele a luat nastere un zambet fara voia mea .

- Si tu de tine !

Am soptit „voi avea" iar apoi el a plecat iar eu am inchis usa . Un oftat mi-a scapt dintre buze . Am mers spre bucatarie cu un zambet plin pe buze si un sentimrnt de liniste in interiorul meu , am deschis frigiderul lund in el un iaurt natural si o caserola de zmeura . Am asezat iaurtul intr-o cana mai mare alaturi de zmeura iar apoi am adaugat cerialele naturale .

Game OverUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum