Escape [L.T Pov]

1. First look.

Mereu mi-am imaginat ca o sa am parte de o poveste de dragoste ca în filme. O poveste oarecum imposibila dar pe care toată lumea și-o dorește, în care sa am parte de prințul meu pe cal alb, și de un tata rău și neintelegator de care voi fi salvata la un moment dat. Totuși, nu vreau sa cred ca va trebui sa respect un tipar, după care îmi voi controla deciziile, dar totodată îmi doresc ceva perfect, ceva de invidiat.
Am fost trezita din visul meu de sonerie. M-am strâns cărțile și am ieșit din clasă zâmbitoare ca de obicei. Holul scolii mereu mi s-a părut un loc oarecum complex. În fiecare colț al holului exista un anumit tip de discuții. Pe partea cu dulapurile mereu se discuta cele mai noi bârfe, dar se poarta și cele mai sincere conversații. Aproape de sala de sport sunt de cele mai multe ori cei din echipa de baschet a liceului care cred ca dețin partea aceea a holului și nu prea îndrăznește nimeni sa treacă pe lângă ei fără să-și lase privirea în pământ și gluga îndesată pe cap. Și apoi, partea mea preferată, biblioteca. Biblioteca este locul în care pot sa stau sa mă liniștesc și să-mi fac ordine în gânduri. Pot sa citesc orice îmi doresc fără ca cineva să-mi interzică un anumit gen de cărți cum sunt obișnuită sa pățesc acasă ugh.
În timp ce am intrat în biblioteca M-am ciocnit de un băiat, cărțile mele împrăștiindu-se peste tot.
--Îmi pare foarte rău, nu am fost atent, scuze.
--E în regula, stai liniștit.
Când şi-a ridicat privirea am simțit ca acei ochi albaștri mă pătrund pana în adâncul sufletului. O șuviță din parul sau saten îi venea pe față, deranjând-ul. Mi-a zâmbit ştrengăreşte și m-a ajutat sa mă ridic.
-- Louis Tomlinson mă numesc, cu cine am deosebita plăcere sa mă întâlnesc, my lady?
Am chicotit ușor dându-mi o șuviță de par după ureche apoi i-am spus:
--Vanessa Hamilton, încântată.
Am simțit ceva ciudat atunci când i-am atins mâna, ca și cum as fi atins ceva electric. Probabil și el a simțit, expresia feței lui schimbându-se într-una confuza și agitata. Mi-am retras mâna ușor și i-am zâmbit . Soneria ne-a făcut sa ne îndepărtăm privirile, obrajii mei arzând acum din cauza frumosului băiat.
--Umm.. Ne mai vedem! Mi-a părut bine sa te cunosc, my lady!
-- Și mie, cavalere! Pe mai târziu!
După ce a plecat m-am întors și am răsuflat greu, lipindu-mi capul de unul dintre rafturi. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce a fost acel sentiment? De ce mi se pare atrăgător când îmi spune 'my lady'?