Love Story (Lysa' s Story)

Fără frică

Când am văzut ce se afla în acea cameră. .. . Am picat din picioare, nu pot să cred.
Oliver, Iris, Silver, Edwin, John Toma, toți erau acolo însă nu în modul în care mă așteptam, toți erau spânzurați de perete cu o sfoară. ...înseamnă că am rămas singură. .....numai pe părinții mei îi mai am dar probabil și ei au fost omorâți însă întrebarea este De ce au fost omorâți? Ce au făcut greșit? Oare și asta este din vina mea. .. Nu pot să accept asta, E-e-e-e-e-ei sunt încă vi! Încă pot să vorbesc cu ei încă. ..trăiesc!

Eu:Ceau Iris, ce mai faci?
?:Bine, tu?
Eu:AAAAA! Cine a vorbit?
?:Sunt eu Iris!
Eu:Serios? De ce te-as crede?
?:Ție ți-a plăcut de Silver
Eu:Ok, tu chiar ești Iris. ..Restul sunt și ei vi adică pot și ei să vorbească cu mine?
Iris:Da, doar că acum sunt plecați.
Eu:Plecati? De ce?
Iris: Păi .....trebuie să găsească pe cineva care să accepte contractul iar apoi noi ne vom putea întoarce la viață.
Eu:Serios? Ce contract?
Iris:Unul de spionaj
Eu:Sună interesant. ...vreau să îl semnez!
Iris:Serios? !
Eu:Mda, unde este?
Iris:Trebuie să îi așteptăm pe ei, deoarece eu nu am contractul aici.
Eu:Ah. .ok atunci. Dar când vor veni?
Iris:Într-o zi sau doua.
Eu:Cum ați ajuns aici, în halul ăsta și ...de ce?
Iris: Păi, eu , Silver, Oliver te-am căutat timp de vreo săptămână, și i-am întâlnit pe Edwin și John, care te căutau și ei, dar și pe Toma. ...și am căutat, până l-am găsit. ..însă nu în modul în care ne așteptam. ..era. ...mort. ...Tu nu erai acolo așa că am plecat în căutarea ta.
Eu:Și până la urmă Cum ați fost prinși?
Iris:Am fost păcăliți.
Eu:Cum?
Iris: Păi. .....Am auzit că cineva te-a găsit și că te va omorî dacă nu venim cu ei, așa ca nu am avut de ales și am venit. ....insa, eram prea mulți așa că ne-au separat ,ne-au adormit, apoi. ...ști deja. ...
Eu: Dar de ce ați acceptat?
Iris:Mereu mi-ai fost aproape și Îți eram datoare iar. ..restul. ....hehe. ..nu e greu de ghicit. ..
Eu:Dar nu trebuia! Trebuia să. ....of. .. lasă. ....cine a spus că mă are?
Iris:Unul pe nume Felix. ..
Eu:CE? ! EU ÎL ȘTIU PE ĂSTA!
Iris:Nu mai țipa!
Eu:Ok
Iris:Era înalt, îmbrăcat cam ciudat, părerea mea, avea ochi de vis și. ...
Eu:Stai. ..stai. ..îl placi?
Iris:Mda....și după ce mi-a făcut .
Eu:TU EȘTI NEBUNĂ! ȘI DA, AM SĂ ȚIP! TU NU AI HABAR CINE E, NU AI NICI O IDEE!
Iris:Știu. ..dar. ...

I-am spus lui Iris tot ce s-a întâmplat și sper că a înțeles, în general ea nu înțelege. ....adică, după toate asta tu mai ți la acea persoană? ! Mda....ea are TOTAL altă logică. ..Dacă stau să mă gândesc și eu mă enervez destul de repede, nici asta nu e bine însă, eu prefer să nu fiu influențată sau naivă. .....câteodată. .....cred că ar mai trebui să accept și eu că nu pot fi mereu eu cea care are dreptate, însă deocamdată nimeni nu mi-a demonstrat asta așa că. ..... Eu mereu am dreptate :3

Iris:Ok, o să îl uit!
Eu: *Omori!
Iris:Nu exagerea!
Eu:Nu exagerez, e doar părerea mea!
Iris:Dar totuși de ce ești așa nervoasa?
Eu:Eh. ..nu știu poate că vorbesc cu prietena mea care e cam moartă despre băiatul căruia îi place, el fiind și cel care a omorât-o .Cum ai putea să fi NERVOASĂ PE ASTA?
Iris:E simplu, fă ca mine!
Eu:Adică să fiu naivă! Să mă las influențată și să fiu fără caracter? Nu Mersi.
Iris:Eu. ...

A început să plângă ,chiar dacă nu o vedeam simțeam asta. ....Am fost prea dură de data asta dar părerea mea e că ăsta e adevărul. ....Grozav Lysa! Acum Iris plânge. ...

M-am dus repede după ea, sunetele mă ajutau să îmi dau seama unde se află. ...

Eu: Iris? Scuze. ... chiar nu am vrut asta. ....numai că. ....
Iris: Sincer să îmi spui, ai zis cea ce crezi cu adevărat. ..
Eu:Nu prea știu. ..pur și simplu, nu știu Cum tu reușești să ai tot ce vrei așa repede, și ești mereu fericită, poți să treci peste lucruri așa ușor. ...încep să cred că tot timpul eu am fost cea slabă iar tu cea puternică
Iris:Nu e adevărat!
Eu:Huh?
Iris:Sunt fericita din cauza ta!
Eu:Serios?
Iris:Da, pentru că tu mereu ai fost acolo, însă eu nu. ...deci teoretic tu suportai și durerea mea, eu rămânând fără ea. ...
Eu:Ei bine, asta explică multe. ..

Deodată simt o durere cumplită în stomac,pic jos, fără să mai văd ceva în jur. ..auzeam doar vocea îngrijorată a lui Iris și un strigăt foarte puternic care îmi trecea prin urechi la fiecare secunda.

"Nu trebuia să pleci! Acum vei plăti! Timpul s-a scurs de ceva timp însă credeam că vei fi fata buna și te vei întoarce dar m-am înșelat! Se pare că nu ți la viață ta! "

Eu:Opreste -te! Oricine ai fi! E decizia mea! Nimeni nu va suferi din asta! Ai înțeles?
?:Aici te înșeli!
Eu:Serios? -_-
?:Da! Vlad încă plânge!
Eu:Nu după mine, în orice caz.
?:Ba da, chiar după tine, teoretic, după ea!
Eu: Plânge după ea! Nu ne cunoaștem decât de vreo doua trei zile! Iar pe ea, de ceva timp!
?:Ascultă-mă și fugi repede înapoi! Îți voi mai da timp ca să ni spui că sunt rău!
Eu:Da nu știu drumul! Și plus. ...se află și cei doi fraieri acolo, gata să mă atace!
?: O să ști drumul! Și Zane și Felix sunt plecați, nu îi vei vedea decât peste vreo trei zile! Deci ,vei merge?
Eu:Dar. ..Iris și contractul?
?:Te poți duce la ei oricând, însă la miezul nopții să fi în acea casă!
Eu:Ok. ..atunci. ..stai să îi zic lui Iris că plec!
?:Ok!

I-am povestit pe scurt lui Iris că trebuie să plec. ..îmi pare rău să o las așa. ...singură dar, dacă mor, și ea va rămâne moartă așa ca mai bine plec!

Am plecat în fugă! În vreo cinci minute am ajuns în fața casei, și mie mi-a luat vreo trei ore! Chiar că am făcut roata de o gramada de ori! Măcar data viitoare voi ști drumul și nu mă voi rătăci. ...sper. Am intrat în casă. ...se pare că nimeni nu e aici! Însă ușa este deschisa, ciudat. ....Intru încet în casă, închizând ușa ușor. ....poate ca doarme cineva și nu vreau să îl trezesc, ajung la camera mea, nu este nimeni aici, în bucătărie la fel. M-am dus apoi în camera lui Vlad să văd dacă chiar plânge. ....Am deschis ușa. .....însă acolo nu se afla Vlad, ci doi indivizi cu cagula. ...mi-am dat repede seama ca erau hoți, însă Cum au putut să intre în casă ,adică aici totul este așa modern, înseamnă că tipi astia nu sunt chiar niște fraieri. ..

?:MÂINILE SUS!
Eu: *ridic mâinile
?:Perfect! Acum fi fata buna și pleacă!
Eu:Nu!
??:Tu Chiar nu vezi pușca? !
Eu:O vad foarte bine mersi. Însă v-as sfătui să lăsați aici tot și să plecați ca să nu avem probleme
?:Nu ne speri!
Eu:A. ..serios?

M-a apropiam de el. ....nu poate să tragă în mine așa , îl va speria faptul că nu îmi e frica. ....Am învățat asta din filme

***Din perspectiva hoțului cu pușca***

Fata asta chiar nu știe de frică. ..se apropie de mine fără să facă vreun gest care să îi trădeze frica. . Ori joacă foarte bine ori chiar nu e speriată. În general, oamenii nu fac așa. Nu am curajul să apăs pe trăgaci, om fi noi doi însă se pare că ea are foarte multă încredere în sine. ...

Simt cum îmi ia pușcă din mână, încerc să o țin la mine. Dar, mi-a aruncat o privire plină de ură. Pur și simplu ,m-am speriat. Am mai jefuit multe case ,dar niciodată ,nimeni nu ne-a aruncat o privire cu atâta ură ,încât să mă sperie. Am lăsat pușcă din mână. Ea, aplecându-se să o ia. Era șansa perfecta să o lovesc